Summitul G20 de la Osaka, a fost ocazia cu care președinții SUA și Rusiei, Donald Turmp și Vladimir Putin, s-au întâlnit formal pentru a doua oară, după summitul de la Helsinki 2018. Între timp, în luna mai, a avut loc o lungă discuție telefonică, la fel de absconsă și netransparentă precum actuala întâlnire în doi. Aceasta a avut loc vineri, timp de o oră și jumătate, și din interior a răzbit doar agenda generală și câteva presupuneri despre o ofertă și o înțelegere ce viza Iranul.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a confirmat temele întâlnirii despre care părțile au fost foarte rezervate să prezinte conținut. Nici un comunicat, nici o apreciere, iar conferința de presă și oportunitățile foto au vizat doar zâmbete, laude reciproce, glume pe seama acuzațiilor de implicare a Rusiei în alegeri și despre jurnaliștii care ar trebui eliminați pentru că produc fake news. În rest, reuniunea a fost mai importantă prin temele care nu s-au discutat – potrivit răspunsurilor directe ale protagoniștilor, cu precădere Președintele American Donald Trump – decât despre cele care s-au discutat. Vineri, 28 iunie, timp de 90 de minute, s-a vorbit despre lansarea dialogului vizând stabilitatea strategică și dezarmarea, cu referire la propunerea lui Donald Trump pentru discuții trilaterale privind armele nucleare cu rază medie de acțiune și recomandarea părților către cele două diplomații să inițieze negocierile pentru prelungirea acordurilor nucleare Start 3. Apoi s-a notat deschiderea spre dialog și normalizarea relațiilor din partea lui Donald Trump, un fel de revenire la business as usual în relațiile biletarale, cu evitarea tuturor temelor contondente, inclusiv a celor care au anulat, de exemplu, întâlnirea bilaterală la summitul G20 de la Buenos Aires, din noiembrie 2018 – situația din zona strâmtorii Kerci și arestarea marinarilor și a vaselor ucrainene de către marina rusă, care a anexat de facto strâmtoarea și aproape toată Marea Azov.
Cea mai bună indicație a temei esențiale a întâlnirii, care a stârnit bucuria și jovialitatea între cei doi lideri, a oferit-o tot Peskov, susținând că președintele american Donald Trump a fost nemulțumit de nivelul comerțului între cele două state și a recomandat șefului Trezoreriei, Steven Mnuchin să regleze problema cu omologul său ministrul rus al Finanțelor, Anton Siluanov. Asta în timp ce Rusia se află sub sancțiuni și numeroase embargouri.
Discuția a vizat Siria, Afganistan, Ucraina, Venezuela și, mai ales Iranul. Iar zona cea mai utilizată de către propaganda oficială rusă a fost faptul că SUA a renunțat la toate presiunile sale pe Ucraina și a revenit la masa de negociere din cauza tensiunilor cu Iranul, în timp ce cele trei nave sunt în continuare reținute de ruși iar cei 24 marinari putrezesc în închisoarea FSBului de la Lefortvo, la Moscova. Presa rusă subliniază, cu titlu de exemplu și precedent, cum pot fi înfrânți americanii dacă în chestiuni sensibile ce vizează interesele ruse Kremlinul e solid pe picioare și i se opune Washingtonului: se revine la treburile normale, imediat ce SUA are nevoie de Rusia.
Criza iraniană, în care lumea a ajuns la limita declanșării unui nou război, oprit în ultimul moment de către președintele Trump, este tema de bază a discuției și eventualelor pertractări sau gesturi de bunăvoință americane ale lui Donald Trump. Într-adevăr, cum Rusia are un coridor de transport către Iran prin Marea Caspică, coridor ce nu e controlat de SUA, perspectivele aprovizionării sau livrării de tehnică militară către Iran sunt cele ce au intrat în discuție, și Iranul testând apele. La 24-25 iunie la Ierusalim, întâlnirea trilaterală ruso-americano-israeliană găzduită de către premierul Benjamin Netanyahu, cu Secretarul consiliului de Securitate al Rusiei, Nikolai Patrushev, consilierul pentru Securitate națională israelian Meir Ben-Shabbat și Consilierul Național pentru Securitate al SUA, John Bolton a subliniat sprijinul Rusiei pentru Iran, partener și aliat, pe dimensiunile diplomatice și politice.
Din discuțiile de atunci și din cele ulterioare a reieșit că Rusia are rezerve pentru sprijinul militar, eventual pro-bono, pentru Iran. Rusia nu vrea să se bage întrun război născut din ațâțarea SUA de către Teheran și antrenarea Washingtonului în război. În plus, așa cum a descoperit generalul de brigadă Ghasem Taghizadeh, ministrul iranian adjunct al Apărării, la Moscova, pe 25 iunie, Rusia oferă arme, cât mai are, doar contra bani, și nu-și asumă livrări pro-bono, și în acest caz contând foarte mult ce are de oferit și SUA în schimb. Iar Putin a primit oferta americană la Osaka. De aceea sunt interesante și temele care nu au fost abordate în întâlnirea bilaterală Trump-Putin, respectiv cele care crează controverse și probleme: amestecul în alegerile americane a fost tratat superficial, în glumă, la îndemnul jurnaliștilor americani; situația celor doi americani arestați de ruși contra unor acuzații dubioase nu a fost abordată; situația marinarilor ucrainieni și a navelor din strâmtoarea Kerci nu a fost discutată, a subliniat-o explicit Donald Trump.
Nici abordările lui Putin despre moartea liberalismului democratic și a sistemului occidental nu a generat reacții din partea lui Donald Trump.
Nici doborârea avionului Malaysian MH 17 deasupra Ucrainei, care a fost pusă pe seama unor militari ruși identificați și a cel puțin 3 servicii de informații ruse, cu moartea a 298 de oameni - anchetă proaspăt încheiată în Olanda - nu a generat critici și reacții din partea lui Donald Trump. Și nici încălcarea de mai bine de 7 ani a tratatului INF – al forțelor nucleare cu rază medie în Europa de către Rusia, încălcare acuzată de SUA și NATO și care a determinat ieșirea Americii din Tratatul INF, nu a fost abordată, cu această ocazie. „Nu e treaba voastră”, a răspuns Trump la întrebările din sală ale jurnaliștilor mai înrăzneți.
Unde începe și unde se termină această pertractare? Unde au fost abandonate interesele occidentale și au fost concedate Rusiei anumite interese? Ce se întâmplă cu Estul Europei, vecinătatea de la flancul estic, cu Ucraina și Republica Moldova sau Georgia, cu Orientul Mijlociu și Siria? Greu de spus în aceste condiții, iar Congresul American e primul preocupat și interesat de o politică americană întâmplătoare și, aparent, fără orizont, în care sunt aruncați peste bord aliați tradiționali vechi și politici consecrate pentru târguri conjuncturale, unele cu relevanță personală - cum acuză majoritatea presei de la Washington și din întreaga lume că funcționează astăzi politica externă, de securitate și apărare a administrației Trump.