Vladimir Putin a făcut tot ceea ce i-a stat în putință, utilizând șarmul personal, admirația lui Donald Trump pentru autocrația sa, războiul psihologic tip KGB, poate și alte instrumente necunoscute publicului despre care doar se speculează, pentru a-l domina pe președintele neexperimentat al Statelor Unite, care a stat două ore față în față cu președintele rus doar cu translatorii de față. Iar lucrul acesta s-a văzut atunci când liderul de la Casa Albă a părut să încline în a apăra pozițiile lui Vladimir Putin și a-i prelua argumentele, transformându-le în ale sale.
De aici a rezultat și marea controversă a nivelului redus al prestației președintelui SUA. Într-adevăr, să dai credit unor „argumente solide” prezentate de Putin și faptului că nu vezi de ce ar fi interferat Rusia în alegerile americane și, deci, să-l crezi pe cuvânt pe fostul ofițer al KGBului, e deja o impunitate, mai ales când alegi să faci acest lucru în opoziție cu datele exacte primite de la propriile servicii de informații, pe care le ridiculizează și Putin lângă tine, în conferință. În al doilea rând, discuția privind Muntenegru și de ce să aperi o țară mică membru al NATO, care nu aduce cine știe ce forțe noi și poate împinge spre al Treilea Război Mondial, expusă de Trump într-un interviu după întrevedere, e tot argumentul lui Putin, mai exact un text de propagandă și dezinformare al laboratoarelor războiului informațional al Rusiei. Totuși, trebuie să revenim și să afirmăm, mai mult, să constatăm limitele lui Donald Trump.
Limitele sale de acțiune, dar și limitele sale de exprimare publică. Pentru că, dacă e să luăm cazul discuțiilor relative la Crimeea și situația din Estul Ucrainei, Trump a fost mult mai reticent și mai rezervat, mai ales că deja plătea o gafă anterioară comisă când spusese în fața partenerilor din G7 că Crimeea trebuia să fie a rușilor pentru că acolo toți vorbesc limba rusă. Și așa au început să apară surprizele și dezamăgirile pentru Putin.
Președintele rus, Vladimir Putin, i-a propus omologului său american, Donald Trump, în tête a tête-ul lor prelungit, să desfășoare un referendum în Donbas. Chiar și Trump a simțit că ceva nu e în regulă și l-a rugat pe Putin să nu vorbească despre această propunere la conferința de presă pentru a avea timp să se gândească la ea. Propunerea lui Putin a fost ca acest referendum despre statutul Donbasului să se desfășoare sub egida comunității internaționale, însemnând validarea internațională a stării de fapt și anexarea Donetsk-ului și Luhansk-ului. Mai grav, oferirea unei metode acceptabile de către Washington pentru ca Rusia să anexeze – legal de această dată – noi teritorii de la vecinii săi.
Donald Trump a calificat negocierile cu Vladimir Putin drept un „mare succes” și a menționat că Ucraina a fost una dintre temele acestor discuții. Kievul a cerut detalii de la Washington în ceea ce privește declarațiile lui Vladimir Putin despre discuțiile legate de situația din sud-estul Ucrainei. Au apărut și referirile la amenințările de escaladare a situației din Estul Ucrainei, amenințarea directă făcută de Putin la televiziunea rusă, după întrevedere, și care relata elemente din discuția din spatele ușilor închise. Vinovăția revenea, automat, Ucrainei, care nu ar respecta prevederile acordului de pace de la Minsk, o referire aberantă venind de la cei care, într-adevăr, nu respectă niciun acord, nici măcar banalul schimb de prizonieri și încetarea focului, dar încearcă să valorifice necunoașterea de către Donald Trump a dosarului. Cum întâmplarea s-a suprapus peste anularea, joi, a unui comunicat de condamnare a Departamentului de Stat al SUA la adresa Rusiei pentru responsabilitatea doborârii zborului MH 17 Malaysian deasupra Estului Ucrainei, la 4 ani de la tragedie, ucigând 298 de pasageri și membri ai echipajului, e naturală suspiciunea și reacția Kievului. Referirea lui Trump la Muntenegru și absența în comunicarea Departamentului de stat a calificării incidentelor diplomatice ruso-grecești, referitoare la expulzarea a doi diplomați care au generat protestele împotriva recunoașterii Macedoniei, ca să poată intra în NATO, sub numele de Macedonia de Nord, a adăugat la suspiciunea generală. Cert este că deschiderea și larghețea abordărilor lui Trump l-au făcut și pe Putin să scape public referirea la organizarea de către Rusia a pseudo-referendumului din Crimeea - în bătaia puștilor omuleților verzi, dovediți soldați ai GRU, serviciile de informații ruse, lucru rectificat în comunciarea oficială a Kremlinului prin cenzură.
Dar și reacția la propunerea lui Putin divulgată despre referendumul în Donbas a fost promptă. Consiliul Național de Securitate și Departamentul de Stat au comunicat că Trump „nu ia în considerare susţinerea unui referendum în estul Ucrainei” deoarece „organizarea unui aşa-numit referendum într-o parte a Ucrainei, care nu este sub control guvernamental, nu ar avea legitimitate”, au declarat Garrett Marquis, un purtător de cuvânt al Consiliului Naţional de Securitate al SUA și Heather Nauert, purtătoarea de cuvânt a Departamentului de Stat.
Cert este că tot ceea ce a discutat Trump cu Putin, față în față, nu are relevanță în legătură cu angajamentele americane. Într-adevăr, toate temele se vor discuta în grupurile de lucru, inclusiv lista de propuneri ruse înmânată de Putin lui Trump. Deci, aici va prevala establishmentul american și cunoașterea temelor și a agendei. Apoi, SUA este un stat democratic în care Congresul a chemat deja la audieri în această săptămână pe Secretarul de Stat și pe Secretarul Apărării, alături de consilierul prezidențial pe Securitate Națională, John Bolton, dar dorește și audierea translatorului lui Trump pentru a clarifica angajamentele luate de acesta în numele SUA și baza lor.
În rest, orice angajament luat în necunoștință de cauză de Trump, în spatele ușilor închise, e nul de drept. A contat în războiul psihologic și de imagine în care Trump și-a făcut rău sieși, nu numai SUA și aliaților din NATO.