Încercările președintelui Recep Tayyip Erdogan de a reda Turciei măreția și influența din epoca de aur a Imperiului Otoman nu sunt pe placul Statelor Unite. Nici politica de cooperare cu Rusia și China prin care noul sultan vrea să se impună ca lider în lumea musulmană nu e bine văzută la Washington.
Divergențele dintre cele două țări sunt, de altfel, anterioare venirii la putere a lui Donald Trump. Nici după instalarea noii administrații americane lucrurile n-au mers mai bine.
Dimpotrivă, tensiunile s-au accentuat pe teme dintre cele mai diverse, de la susținerea de către americani a gherilelor kurde din Siria și Irak și refuzul de a-l preda Turciei pe clericul Fethullah Gülen, la arestarea de către autoritățile de la Ankara a pastorului american Andrew Brunson sub acuzația de spionaj. Picătura care a umplut paharul a venit, însă, din hotărârea Ankarei de a cumpăra de la ruși Rusia sistemul de apărare antirachetă S-400, în ciuda amenințărilor americane. Imediat, Washingtonul a anunțat că Turcia e exclusă din programul avioanelor F 35 Fighter. Dar răzbunarea americană nu se reduce nici pe departe la atât. Statele Unite par să recurgă la „opțiunea nucleară” în raport cu Ankara. Nu vă speriați, nu e vorba denoperațiuni militare, nici măcar de un nou puci, ci de lovituri economice. Dacă Donald Trump s-a convins de ceva de când este președinte al Statelor Unite, cu siguranță e vorba despre puterea armelor economice pe care le are SUA. Această armă funcționează perfect acolo unde diplomația și amenințările dau greș. Rconomia Turciei a mai suferit, de altfel, consecințele furiei americane. În august anul trecut, în timpul crizei legate de detenția în Turcia a pastorului Brunson, Trump a mai ordonat un atac asupra lui Erdogan. Având în vedere situația complicată în care se afla economia Turciei din cauza slăbiciunilor politicii economice a guvernului, Statele Unite au avut o sarcină ușoară atunci. Lira turcească s-a depreciat cu 40%. Un rol important în această lovitură dată lui Erdogan par să fi jucat și agențiile de rating. Moody's a redus ratingul Ankarei la Ba3 de la Ba2, în timp ce S&P a retrogradat-o de la BB- la B+, ceea ce a făcut ca obligațiunile turcești să ajungă în categoria foarte riscantă pentru investitori. Situația pare să se repete și acum. În noaptea de 14 spre 15 iunie anul curent, agenția Moody's a redus ratingul Ankarei la nivelul B1. „Ankara este acum la patru pași sub pragul de securitate pentru investiții, împreună cu Iordania, Grecia și Uzbekistan. Și asta în condițiile în care titlurile sale erau deja considerate junk (gunoi), în terminologia agențiilor internaționale de rating", scrie site-ul italian Il Sole 24 Ore. Andrea Muratore de la Il Giornale avertizează că economia turcă nu e în situația de a face față unui asemenea atac. „Turcia este excesiv de dependentă de investițiile străine, datoriile în valută ating 337 miliarde de dolari. Economia este condusă excesiv de clanul Erdogan (nu este o coincidență faptul că ministrul economiei este ginerele Sultan, Berat Albayrach), iar situația macroeconomică este îngrijorătoare. În ultimele luni, guvernul de la Ankara a cheltuit miliarde de dolari pentru a ține în frâu lira”. Nici estimările Băncii Mondiale nu sunt mai optimiste. În 2019, se așteaptă o scădere de 1,9 la sută.
Dar adevărata miză a americanilor este geopolitică, nu economică. Reducerea ratingului de către Moody's vizează să faca Turcia neatrăgătoare pentru investiții exact acum, când Ankara visează să joace un rol central în Noul Drum al Mătăsii pe care îl dezvoltă chinezii. „Statele Unite demonstrează din nou o caracteristică a sistemului mondial actual, care s-a transformat într-o adevărată arenă în care toți sunt împotriva tuturor, iar aliații formali pot deveni dușmani evidenți”, scrie Il Giornale. Va reuși această strategie a confruntării să-l pună pe Erdogan la locul lui? Greu de presupus. Ziarul pro-guvernamental turcesc Daily Sabah a început deja să-l acuze pe Trump că dezintegrează NATO, pentru a pregăti viitoarea mișcare a lui Erdogan. „Principala prioritate a Turciei este întotdeauna Turcia. Parteneriatul dintre Washington și grupurile teroriste care amenință cetățeni turci este un secret deschis. Statele Unite nu au demonstrat că au intenția de a pune capăt acestei relații. De asemenea, nu sprijină Turcia în probleme regionale vitale. În loc să se comporte ca prieten, Washingtonul s-a purtat în mod constant ca un adversar care încearcă să lovească Turcia. În aceste condiții, nu are sens să se întrebe cineva de ce relațiile dintre Turcia și Statele Unite merg prost. După ce a subminat Națiunile Unite, SUA ridică acum întrebări cu privire la viitorul NATO. Declarațiile președintelui Statelor Unite ale Americii, Donald Trump, despre alianță au slăbit încrederea în NATO. Alianța Occidentală suferă din cauza politicilor nesăbuite ale lui Trump. Acum, Statele Unite ar putea să piardă Turcia de tot prin presiunea exercitată asupra Ankarei”. Chiar dacă și-ar dori, Trump nu mai poate, însă, da înapoi, pentru că pedepsirea Turciei are un scop mult mai important, de a convinge China și Rusia, dar și Germania și Franța că Statele Unite nu glumesc.