Zilele trecute a făcut furori o știre lansată de către procurorul general al statului Muntenegru, potrivit căreia au fost identificați doi cetățeni ruși care au organizat, cu sprijinul organizației sârbe Lupii Sârbi, tentativa de lovitură de stat, prin asasinarea premierului muntenegrean Milo Djiukanovici, pentru a obține blocarea accederii statului în NATO.
Muntenegru a arestat 20 de sârbi aflați în statul respectiv în ziua alegerilor și implicați în operațiunea de asasinare a premierului. Rusia a negat această știre, ca și legăturile cu tentativa de asasinat a președintelui Serbiei, Aleksandr Vucic, în același moment, deși a susținut fervent și puternic grupările locale de contestare a integrării Munenegrului în NATO.
Episodul, despre care am relatat deja, a continuat cu cererea de extrădare a încă doi cetățeni sârbi, Predrag Bogicevic și Nemanja Ristic, acuzați de Procurorul General muntenegrean de participarea la tentativa de lovitură de stat, ambii fiind deja arestați în Serbia. Un tribunal sârb din Kragujevac a pronunțat extrădarea lui Bogicevic, însă un altul din Belgrad a respins extrădarea lui Ristic, care este, de altfel, liber.
Deciziile nu sunt definitive, urmează apelul la Curtea de Apel din Belgrad, însă în orice caz subiectul va ajunge pe masa ministrului Justiției, care va avea ultimul cuvânt, potrivit unui comunicat al instituției. De altfel, subiectul are relevanță și în Serbia, acolo unde aceeași echipă pare să fi fost implicată – chiar dacă probele nu sunt publice și subiectul e încă la nivel de speculație - în tentativa de asasinat a premierului Vucic, prin instalarea unei mașini cu armament identificată în apropierea casei lui Vocic, unde locuiau părinții săi, într-un loc care viza zona unde mașina trebuia să încetinească spre a lua curba. Cercetările sunt în curs, iar afacerea este complicată și de vizita fulger, inopinată, la Belgrad, a secretarului Consiliului de Securitate al Federației Ruse, Nikolai Patrushev, care pare să fi plecat din Serbia cu cei doi ruși implicați, ofițeri GRU. Costurile încheierii rapide și fără scandal a întregii afaceri pare să fie livrarea gratuită de echipament militar rus către Serbia.
Interesant în această poveste tenebroasă - și care amenință să nu poată fi desfăcută în detaliu prea curând - este personalitatea unuia dintre sârbii care ar fi planificat operațiunea din Muntenegru, alături de ofițerii Serviciului de Informații militar rus. Nemanja Ristic, arestat inițial de poliția sârbă alături de Bogujevic și ulterior eliberat, a fost pe toate primele pagini ale ziarelor și revistelor din Serbia, după ce izbucnise scandalul legat de celebrul atac, atunci când, în luna decembrie, a apărut într-o poză alături de ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, în timpul vizitei oficiale a acestuia la Belgrad.
În orice caz, deși a negat vehement implicarea într-o asemenea operațiune specială, Ministerul Afacerilor Externe rus a fost complet neconvingător. În termenii gestiunii reputației și a managementului crizei de imagine, Rusia a pierdut masiv prin urmele lăsate în această afacere complexă și tenebroasă care a marcat, în premieră în epoca post-Război Rece, utilizarea instrumentului asasinatului politic ca declanșator al unei lovituri de stat cu scopul atingerii unui obiectiv strategic, acela al blocării drumului unui stat care a decis în mod suveran intrarea în NATO.
Mai mult, aceste acțiuni arată încrâncenarea și interesul Rusiei de a bloca integrarea statelor din Balcanii de Vest în organismele de securitate și apărare comună occidentale, în NATO și UE. O asemenea postură și recursul la metode din spațiul spionajului violent, într-o epocă în care decredibilizarea și compromiterea adversarului în spațiul public sunt pârghiile cele mai uzitate, arată miza pe care o are Rusia în menținerea capetelor de pod din Balcanii de Vest. De unde și perspectiva destabilizării regiunii, care provine astăzi, tot mai mult, de la acțiunile liderului Republicii Sârbska din Bosnia Herzegovina, Milorad Dodik.