Chiar dacă guvernarea USL va pleca mâine de la putere - ceea ce nu cred, dimpotrivă, probabil vor aranja alegerile în aşa fel încât să supravieţuiască până în 2016 - consecinţele ultimelor 50 de zile vor produce dezastre pe termen lung.
Primul efect: deteriorarea relaţiilor internaţionale şi a imaginii externe a României. De la mineriada din iunie 1990, comunitatea internaţională nu a reacţionat atât de violent la vreun eveniment politic din această ţară. Publicul din UE este deja sensibilizat de ceea ce s-a petrecut în Ungaria lui Victor Orban. Sunt tentat să cred că liderii europeni s-au săturat de România, cu nesfârşitele ei probleme de corupţie, cu un mecanism de cooperare şi verificare relativ ineficient, şi vor lua măsuri mult mai dure decât împotriva Ungariei. Ne vor trebui ani de comportament exemplar (ceea ce nu vom reuşi) ca să reclădim încrederea comunităţii europene şi să ştergem imaginea pe care o avem acum în presa de peste hotare. Chestiunile acestea nu se uită cu o declaraţie şi o vizită la Bruxelles a unui plagiator care refuză să demisioneze cu demnitate după ce a fost prins că a furat. Individul nu are nici o credibilitate, în special că mulţi lideri europeni se vor gândi că toată această instaurare a unui regim de democraţie "ghidată" este de fapt o încercare de a acoperi povestea cu plagiatul. Şi, să fim conştienţi, imaginea pe care o avem în aceste zile nu-i va afecta doar pe politicienii din USL, ci pe toţi cetăţenii români, care vor fi blamaţi pentru că singuri şi-au ales această clasă politică avidă de putere şi coruptă.
Al doilea efect, cel economic. Neîncredrea investitorilor străini într-o ţară instabilă politic, în care fiecare schimbare de putere înseamnă noi oameni care trebuie şpăguiţi şi care, adesea, cer mai mult decât predecesorii, va creşte. Cursul leu-euro nu cred că se va mai duce în jos, suntem fragili şi rechinii au simţit sângele. Nu cred nici în asigurările date de premierul Ponta că acordul cu FMI va continua neabătut. USL are nevoie disperată ca, după dezastrul politic pe care l-a creat, să mituiască cumva alegătorii. În plină criză, guvernul USL se va comporta, probabil , ca Tăriceanu în 2008. Deblocarea indemnizaţiilor pentu revoluţionari, un excelent activ de partid, în prag de alegeri, este un prim semn. Să ne rugăm să nu ajungem în situaţia Greciei.
Trei, lucrul care mă sperie poate cel mai tare este ura pe care USL a scos-o la suprafaţă în aceste zile. Sentimentul simpatizanţilor lui Băsescu că USL vine cu tancul şi nu poţi să faci nimic va alimenta o îngrozitoare dorinţă de răzbunare. Am înţeles în aceste zile frustrările simpatizanţilor USL în perioada în care la putere se afla Băsescu. Le-aş spune că, totuşi, niciodată, fosta putere nu a călcat în picioare deciziile Curţii Constituţionale şi nu a căutat mijloace pentru a ocoli această instituţie. Iar celor care-l simpatizează pe Băsescu le-aş cere: promiteţi că dacă vă veţi întoarce la putere nu veţi face ca ei!