TREI BANCURI MISTICE

Din colecția bancurilor mele preferate vă ofer, astăzi, pe acestea trei, convins fiind că după fiecare se poate scrie o carte întreagă de teologie sau de filozofie, după cum preferați să priviți lumea – de sus în jos sau de jos în sus.

1. Jucătorul  mai are doar un chip de 100 de dolari. Pierduse tot. A auzit o voce venind de sus, care i-a spus : ”Pune pe 0!”. A privit în jur.  ”Nu te mai uita ca prostul, ei da, sunt eu, Domnul Dumnezeul tău și-ți spun: Pune pe 0!”. Cu un gest mecanic, Jucătorul a pus jetonul pe 0. No more bets, ruleta s-a învîrtit și bila a înțepenit în căsuța 0. Zîmbetul crupierului spune că așa minuni se mai întîmplă și plătește.  Jucătorul, bucuros, strînge chip-urile cîștigate și vrea să plece. Aude de sus  aceeași voce : ”Unde pleci? Stai jos. Joacă. Pune totul pe 0”. Paralizat, Jucătorul se execută. No more bets, ruleta se rotește, bila se lansează  și se duce direct în căsuța 0. Crupierul e încremenit.  Lumea din cazino începe să se strîngă în jur.  Jucătorul radiază. Vocea de sus i-a ordonat din nou: ”Pune totul pe 0”. Cu încredere, a pus tot ceea ce cîștigase pe 0. Crupierul șoptește No more bets, rotirile încep și bila albă merge direct la 0. Șoc în cazino! Agitație.  Jucătorul strînge chip-urile care totalizau, acum, o avere.  Vocea de sus, doar de Jucător auzită, spune iarăși ”Nu pleca. Stai la masă și pune totul pe 0”. Fermecat de ceea ce i se întîmplă, Jucătorul aruncă totul pe 0. Crupierul spune No more bets și rotește. Bila se aruncă furioasă. Și intră, cuminte, la căsuța 13. O hărmălaie infernală izbucnește. Jucătorul, cu ochii cît cepele, privește bila așezată la 13 și nu mai poate respira. Aude doar de sus cum vocea baritonală și autoritară pe care o știe bine, scapă cu năduf o remarcă ”Oh, shit!”

2. Un domn cu nimic ieșit din tiparul domnilor de azi se plimbă agale prin pădure. De-odată, în calea sa apare ursul. Fiara e turbată de foame și domnul nu are nici o șansă. Totul durează cîteva secunde, ursul îl înșfacă, deschide gura mare și cînd să-și înfigă colții ucigători, domnul zice: ”Oh, Doamne Dumnezeule…” și totul încremenește ca într-un stop cadru cinematografic. Ursul rămîne nemișcat cu gura deschisă la doar cîțiva centimentri de capul domnului. De sus se aude o voce: ”Așadar, ai ajuns să mă rogi. Toată viața ta mi-ai negat existența. Ba mai mult, ai făcut tot timpul băscălie de mine cu prietenii tăi, intelectualii. Spuneai că sunt o nălucă pentru idioți, că sunt un vis pentru fricoși, o închipuire de ev mediu. Și acum, iată, ești la anaghie și îmi ceri ajutorul. În fine, sunt gata să te ajut să trăiești cu condiția să te întorci la prietenii tăi și  să le spui că în clipa celei mai mari spaime, m-ai strigat. Și eu am venit și te-am salvat.” Domnul, evaluînd în sine situația, și-a dat seama că nu e prea bine. Cum domnul nostru e mintos, îi spune lui Dumnezeu: ”Da, acum sunt convins că exiști. Și îmi dau seama că am comis unele erori de apreciere. Dar, nu pot să mă dezic de ceea ce spun de-o viață.  Așa că, uite, îți propun ceva, Dumnezeule. În loc să mă fac eu creștin, ce-ar fi să-l faci creștin pe ursul acesta care vrea să mă mănînce.” ” De acord”, zice Dumnezeu și realitatea revine la viteza normală. În secunda următoare, ursul îl trîntește la pămînt pe istețul domn, pune laba grea pe el ca să nu poată mișca și, cu ochii smeriți spre cer, spune: ”Îți mulțumesc ție, Doamne, pentru masa pe care mi-o dai în seara asta și te rog pe tine, Doamne, binecuvintează bucata aceasta de carne pe care, în bunătatea ta, mi-ai scos-o în cale exact cînd mi-era foame. Amin!”

3. Un domn se plimbă pe marginea prăpastiei și, neatent, cade în gol. Cu un gest reflex norocos se prinde în cădere de creanga unui copac. Atîrnat deasupra hăului, omul nostru aude cum creanga de care atîrnă trosnește gata să se rupă și strigă deznădăjduit:  ”Hei, e cineva pe-aici? Ajutor! Doamne,  mă aude cineva?”  Din cerul nesfîrșit de deasupra se aude o voce: ”Dă-ți drumul! Sunt eu, Domnul Dumnezeul tău și te voi prinde. Nu-ți fie frică! Dă-ți drumul!”. Omul nostru se uită în jos, vede abisul stîncos,  se gîndește puțin după care ridică ochii spre marginea prăpastiei și strigă: ”Totuși, altcineva nu mă aude? Nu mai e și altcineva pe aici să mă ajute?”