A început să se încingă atmosfera. Alegerile europarlamentare bat la ușă, iar tensiunea plutește în aer. Cred că pentru prima dată în istoria României de la intrarea sa în Uniunea Europeană, aceste alegeri contează. Până acum erau simple barometre politice, dădeau trendul după cum spun sociologii de la casele de sondare a opiniei publice. Era evident că niciun baron, baronet, conte sau ce vreți dumneavoastră nu se mobiliza exemplar pentru că nu avea ce câștiga.
Ce folos avea el că niște dinozauri politici sau puști anonimi – e drept cu multe proptele – plecau la o sinecură la Bruxelles? Se alegea vreun primar care să decidă în privința bugetului local? Scotea niște deputați, senatori? Numea persoane în Executiv, la masa unde se împarte bunăstarea? Da’ de unde! Așa că toată structura de partid lâncezea, iar baronii mimau campania, spre disperarea Centrului.
De data aceasta lucrurile par altfel. Bătălia politică e la baionetă, nimeni nu mai ia prizonieri! Fiecare formațiune politică dorește să intre în Parlamentul European. Iar listele vor conta, după cum va conta și presiunea pusă de Centru pe filiale. De data acesta alegerile europarlamentare sunt cruciale. Nu doar că vor indica voința electoratului, dar în funcție de ele partidele se vor putea recalibra, se vor face alianțe electorale. Calcule pentru președinție, socoteli pentru alegerile parlamentare. Nu mai este loc de joacă!
După 12 ani de la intrarea României în UE și eu îmi doresc niște profesioniști la Bruxelles. M-am săturat de amatorism, de pomanagii, dar și de indivizi fără moralitate care-mi ceartă Țara în Capitala Europei cu frenezia debilă a celor mai mari dușmani ai acestui Neam. M-am săturat să aud noi și UE, când UE suntem noi, iar româna este limbă europeană. N-am nimic personal cu domnul Gheorghe Becali, dar mi s-a făcut rușine când am auzit traducerea în limba engleză a unei interpelări de-a domniei sale. Domnul Becali mulțumea cerului, arhanghelilor, iar flegmatică o tipă de vreo 50 de ani traducea pentru colegii europarlamentari: „God, God and again God”.
Nu este o noutate că îl simpatizez pe președintele Traian Băsescu. Și cred că am de ce! Nu cred că există un expert în politici europene mai mare decât domnia sa. Nu doar 10 ani de experiență în organismele europene îl recomandă, dar și pasiunea cu care urmărește ce se întâmplă la Bruxelles. E la zi cu orice se întâmplă, înțelege orice chițibușărie bruxelleză. Și o face cu o pasiune incredibilă, de multe ori fiind mai bun decât spilcuiții din Ministerul de Externe. Cred și sunt convins că ar fi un mare câștig pentru România ca președintele Traian Băsescu să fie europarlamentar!
Nu știu dacă este moral ce fac eu acum, pentru că nu vreau să fac nicio presiune asupra domniei sale. A dus pe mulți în spate și încă mulți ani. E greu să-i ceri să se mai jertfească încă odată, în loc să-și crească nepoțeii.
Nu mă dau eu de exemplu, dar toată viața mi-a fost frică de sărăcie, dar și de ridicol. Dacă șmecheresc ăștia ceva la alegeri sau nu se implică PMP-ul total în aceste alegeri și nu face pragul? Ce o să spună papagalii de serviciu? Iată că mega-biruitorul Băsescu a fost înfrânt. Că nu-l mai vrea lumea, că a îmbătrânit urât, că nu se mai satură, etc.
Eu unul ca cetățean român nu am căderea să îl rog pe președintele Băsescu să candideze. Mi-e sincer rușine! Dacă aș face-o ar fi numai în numele Basarabiei, pentru că este singurul om politic unionist și ar face ceva și pentru România de Răsărit (Basarabia) la Bruxelles!