Traian Băsescu a fost cunoscut încă dinainte de a deveni președinte pentru șuvița de păr cu care încerca să își ascundă chelia. Această șuviță a devenit un subiect de discuție publică, fiind utilizată de Felix Tătaru, șeful său de campanie, ca element de imagine. Studiile arătau că aceasta îl umaniza pe Băsescu.
La începutul mandatului său, șuvița a devenit un motiv de ironii. Într-o vizită oficială în Marea Britanie, vântul i-a răvășit părul, făcându-l ținta criticilor.
Celebra suviță a lui Traian Băsescu
Incidentul s-a repetat și la Berlin, în fața președintelui Germaniei. Drept urmare, Băsescu a decis cu greu să renunțe la șuvița sa, pentru că nu-și imagina cum ar arăta fără ea, dar a fost convins că afectează protocolul diplomatic. În martie 2005, s-a întors tuns din Irak, unde se întâlnise cu militarii români, iar șuvița a devenit istorie.
Traian Băsescu. Sursa foto: Arhiva EVZ
Cu toate că a renunțat la șuviță, Traian Băsescu nu a renunțat la râsul său caracteristic. Ion Caramitru, fost coleg de guvern, îl descria ca fiind „molipsitor”. Acest „hăhăit” prezidențial a fost criticat și parodiat, mai ales când Băsescu l-a folosit în contexte politice importante, precum atunci când a fost întrebat despre o posibilă unire între România și Moldova.
În cei zece ani la Cotroceni, Traian Băsescu a lăsat în urmă și multe expresii memorabile. Campania electorală din 2004 a început cu expresia „Draga Stolo”, rostită cu lacrimi în ochi după retragerea lui Theodor Stolojan din cursa pentru președinție. O zi mai târziu, a urmat celebrul „Ne vedem la țepe, în Piața Victoriei!”, adresat adversarilor din PSD. În dezbaterea finală, Băsescu a rămas în memoria colectivă când l-a întrebat pe Adrian Năstase: „Ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns până la urmă să aleagă între doi foști comuniști?”. Acest moment a fost considerat decisiv pentru victoria sa electorală.
Președintele jucător
În timpul campaniei electorale, Băsescu a lansat formula „Vreau să fiu un președinte-jucător, nu un președinte spectator”. Această expresie a devenit definitorie pentru stilul său de conducere și a fost adesea folosită împotriva sa de adversarii politici.
Mandatul său a început cu o altă expresie faimoasă, „soluția imorală”, referindu-se la cooptarea PC la guvernare în 2004. Conservatorii fuseseră anterior aliații PSD, iar Băsescu a calificat această soluție ca fiind „imorală”, denumire care a rămas asociată cu partidul conservator.
În 2005, într-un cadru privat, Băsescu a lansat o altă expresie memorabilă: „Marele Licurici”. Întrebat de ce preferă Statele Unite în locul Uniunii Europene, președintele a explicat că preferă un licurici mare în locul unor licurici mici, într-o glumă cu conotații sexuale. De atunci, pentru români, Statele Unite au devenit „Marele Licurici”.
Inițial un favorit al presei, relația sa cu mass-media s-a deteriorat rapid. Băsescu a început să atace tot mai dur, mai întâi pe jurnaliști individuali, apoi întreaga breaslă. În 2008, a denunțat „dictatura tonomatelor” și a „mogulilor”, termeni care au intrat rapid în uzul public.
În 2009, în confruntarea televizată cu Mircea Geoană, Băsescu a obținut o victorie de imagine memorabilă. După o serie de discuții de rutină, Băsescu l-a întrebat pe Geoană: „Nici azi-noapte nu v-a plăcut întâlnirea cu domnul Vântu?”. Această aluzie la o întâlnire recentă a lui Geoană cu Sorin Ovidiu Vântu a derutat echipa de campanie a acestuia și i-a asigurat lui Băsescu o nouă victorie.
Traian Băsescu a fost suspendat de două ori
Cei zece ani de președinție ai lui Băsescu au fost marcați și de două suspendări. În 2007, Parlamentul a votat suspendarea sa, invocând o lungă listă de motive, printre care și comportamentul său de „președinte-jucător”. Totuși, referendumul din 19 mai a confirmat că aproape trei sferturi dintre votanți au respins demiterea sa. Băsescu s-a întors la Cotroceni după o lună de campanie electorală ad-hoc, care i-a sporit popularitatea.
În 2012, a fost suspendat din nou, dar de data aceasta a fost mai aproape de demitere. Băsescu a apelat la boicotarea referendumului, care a funcționat, datorită unei prezențe sub 50%. Totuși, 87% dintre votanți au susținut demiterea sa, adică aproximativ 7,5 milioane de alegători.
În 2012, popularitatea lui Băsescu a suferit un declin major. Pe 9 ianuarie, în contextul discuțiilor despre noua lege a sănătății, Băsescu l-a atacat pe Raed Arafat. „Ori trebuie să plece ministrul, ori secretarul de stat. Cine credeți că pleacă? Ghici ghicitoarea mea”, a spus președintele. În scurt timp, mii de oameni au ieșit în stradă, cerând demisia Guvernului și menținerea lui Arafat în funcție. În final, președintele a fost surprins să constate că a plecat ministrul, iar Arafat a rămas în funcție.
Din scandal în scandal
Băsescu a avut relații tensionate cu mulți dintre premierii care s-au succedat în timpul mandatelor sale, cu excepția lui Emil Boc. Despre Victor Ponta, Băsescu a spus că este „pisicuț”, iar această poreclă a rezistat în timp. Ponta a primit și o altă poreclă, „Dottore”, după scandalul de plagiat legat de doctoratul său.
Traian Băsescu a avut și un conflict deschis cu Călin Popescu-Tăriceanu, pe care l-a poreclit „inimă zburdalnică”. Ostilitatea dintre cei doi a escaladat în 2009, când a apărut un filmuleț în care Băsescu părea că lovește un copil. Dinu Patriciu a susținut că filmul este autentic, dar Băsescu a negat, spunând că a fost modificat pe calculator. În final, justiția nu a confirmat autenticitatea filmului.
Pe final de mandat, Băsescu a intrat în conflict chiar și cu fostul său partid, PDL. După ce Elena Udrea a pierdut alegerile interne în fața lui Vasile Blaga, Băsescu a spus „Adio, PDL!”. El a sprijinit Partidul Mișcarea Populară (PMP), pe care l-a comparat cu „o bărcuță abia lansată la apă”.
Traian Băsescu și-a încheiat cele două mandate sub semnul conflictului cu partidele politice, fiind lăsat fără susținere politică. Deși a început cu entuziasm, Băsescu a părăsit scena politică cu sentimentul că președinția a fost „cea mai mare umilință” a vieții sale.