Traian Băsescu ne-a arătat încă o dată că a rămas un politican redutabil. Că nu are de gând să stea liniștit la Scroviștea, să-și descopere noi pasiuni, horticultura, pictatul acuarelelor, sau colecționarea timbrelor. Privind cu speranță ziua în care poștașul îi aduce pensia.
Prin prezența la Realitatea TV, Traian Băsescu a vrut să ne demonstreze că încă mai poate câștiga bătălii mediatice. Ca un avertisment pentru cei care-l vedea terminat, sau în imposibilitate de a mai răspunde atacurilor.
Am urmărit (în reluare, dis-de-dimineață) emisiunea de la Realitatea TV. Primisem în momentul în care se anunțase prezența sa în studiourile Realității numeroase mesaje care mă îndemnau să mă uit. Dar am preferat, ca de fiecare dată, să fac altceva, urmând ca dimineață să mă uit doar dacă era ceva interesant. Am învățat de-a lungul anilor că o asemenea detașare de momentul difuzării are avantajul că nu te încarcă cu toate energiile negative dintr-o emisiune. E mult mai dificil să privești vreo știre politică extrem de încrâncenat la ora 06.00 dimineața. Sau cel puțin acesta-i obiceiul meu, pe care-l recomand multora.
Revenind la emisiune pot spune că nu mi s-a părut că a fost chiar un măcel. Nici din partea ziariștilor prezenți în emisiune, nici din partea lui Traian Băsescu. Este adevărat că am sesizat o încărcătură extrem de personală la fiecare din intervențiile celor din studiou. Începând cu moderatorul Hoandră, despre care acum am aflat că are o prietenie veche cu Klaus Iohannis, continuând cu Mircea Coșea, alături de ceilalți. Aveau o dorință teribilă să-l sfâșie pe Traian Băsescu, iar fostul președinte le-a întins o capcană. I-a stimulat, dând senzația că poate fi călcat în picioare. Numai că există o diferență uriașă între dorință și putință.
Mărturisesc că mi-a plăcut Costi Rogozanu, care cu abordarea lui de stânga a părut extrem de coerent, iar dezbaterea sa cu Traian Băsescu a fost cea mai interesantă parte a emisiunii. Restul s-au străduit, dar în afara unor ironii ieftine și aprecieri personale, n-am prea găsit întrebări argumentate. A fost elocventă intervenția unui participant care l-a întrebat pe fostul președinte al României despre o declarație legată de președinta ÎCCJ, numai că s-a bâlbâit când a fost întrebat dacă poate da citatul exact. Nu numai că nu avea citatul corect, dar a și încadrat-o prost în timp, ceea ce mi-a arătat un grad de improvizație nepermis pentru o asemenea emisiune. Ceea ce i-a costat enorm în ansamblu.
N-am înțeles de ce a venit Rareș Bogdan. Nu era nevoie de prezența lui, pentru că moderatorului Hoandră putea să-i iasă o emisiune mai bună sau mai proastă, dar odată cu venirea sa intempestivă, s-a terminat! Au apărut că niște copii mai mici care și-au chemat fratele mai mare, să-i apere de bătăuș. Rareș Bogdan nu a reușit să schimbe cursul evenimentelor, sau să afle lucruri în plus, pentru că lucrurile erau stabilite deja. Prezența sa era un argument în plus că (în plan imagologic) Traian Băsescu le-a înroșit fundul colegilor săi. Mai important, Rareș Bogdan a pierdut orice urmă de obiectivitate în urma conflictului public cu Băsescu. Care văd că merge înainte, pe Facebook. Dar s-au făcut suficiente comentarii, prefer să mă opresc aici.
Vreau să remarc model de fost președinte pe care și-l făurește Traian Băsescu. Traian Băsescu ne-a anunțat în 2004 că va fi un PREȘEDINTE-JUCĂTOR. În 2015, după 10 ani de mandat la Cotroceni ne spune că va fi un FOST PREȘEDINTE-JUCĂTOR. Nu va adopta atitudinea lui Ion Iliescu și Emil Constantinescu, care au scris cărți despre perioada prezidențială. Încercând să explice celor interesați, în special istoricilor, cum au luat România și cum au lăsat-o. Traian Băsescu va rămâne extrem de activ, ca și când cariera sa politică a luat o scurtă pauză la Cotroceni. Va continua să vorbească în ciuda multor zgâlțâieli, o va face într-un mod care să fie remarcat. Prezența sa la Realitatea TV este un semnal important. Iar modul în are s-a descurcat Traian Băsescu i-a fundamentat ideea că poate fi un FOST PREȘEDINTE-JUCĂTOR, nu un PREȘEDINTE-PENSIONAR.