Urmărindu-l pe Traian Băsescu cum face înconjurul siteurilor ziarelor şi televiziunilor, cum îl atacă pe Victor Ponta pe tema DNA-Comarnic, cum minează insistent faliile subțiri dintre PNL și președintele Iohannis, imaginea este de alergătorul politic care „acoperă” tot terenul alergând mai mult și mai repede decât adversarii politici.
Și totuși, la finalul zilei, declarațiile fostului președinte se aglomerează în percepţia oamenilor fără contur, absorbite și amestecate în casacada de știri cotidiene, astfel că, analizând la urmă nu rămâne aproape nimic clar. Ca și cum, succesiunea rapidă de tactici s-ar evapora în curgere, în loc să se adune strategic și să prindă consistență. Ce rămâne clar la finalul zilei în mintea publicului sunt: consolidarea guvernării Ponta și sound-bite-urile neclare ale PNL, liniștea lui Klaus Iohannis și senzația acută că amestecul eterogen al știrilor produse de Traian Băsescu nu răspunde aşteptării pentru o viziune care condensează 10 de ani de preşedinţie aşezându-se deasupra luptei politice zilnice.
Că s-a încercat în ultimele luni diluarea relevanței lui Traian Băsescu și fragmentarea capacității sale de exprimare publică prin compromiterea oamenilor din jurul său? Fără doar și poate. Dar așa cum este situația în acest moment, fostul președinte, deși în condiții dificile ale presiunilor din toate părţile, a reuşit supravieţuirea dedicată apărării mandatelor sale. Se pune întrebarea dacă este nevoie de mai mult și dacă omul politic Traian Băsescu poate face mai mult?
Traian Băsescu se poate poziţiona mai clar între Victor Ponta şi Klaus Iohannis oferind o viziune de viitor tangibil pentru România pe măsura experienţei sale politice şi poate ținti electorat de la PNL dacă are în vedere adresarea către electoratul tânăr. Desigur că în condiţiile în care discuțiile despre Justiție umplu agenda media impunând constant subiecte noi, o asemenea ideea poate părea naivă; dar agenda media, poate fi depășită de un mesaj cu relevanță în agenda de priorități a publicului și care asociază și un atribut de percepție credibil în fața publicului și relevant în context. Să le luăm pe rând.
Experiența lui Traian Băsescu și carisma sa politică recunoscută public, sunt atributele motor ce pot susține un nou discurs care să treacă de la ideea apărării mandatelor sale, la o viziune tangibilă pentru societatea românească pentru 2020. Adresarea către tinerii are sens pentru că sunt segmentul cel mai uşor demobilizat de lipsa de energie şi plictiseala Opoziţiei şi se creează o breșă în electoratul liberal care aşteaptă cel mai mult un mesaj credibil și mobilizator pentru o viziune de mers înainte pentru România.
Căci viziunea politică - închegată la intersecţia priorităţilor publice, cu credinţa politică pragmatică, nu naivă și stăruința ca politician de a duce lucrurile în fața - este capacitea de a scoate oamenii din realitatea vieții lor dificile de zi cu zi, proiectând un viitor mai bun.
Peste toate, elementul definitoriu de context este aşteptarea largă a oamenilor pentru lidership. În acest moment, există un culoar pentru a profila un mesaj de acest fel din cauză că, pe de o parte, Klaus Iohannis nu-şi verbalizează propria agendă politică; iar pe de altă parte, premierul Victor Ponta este într-un proces de redefinire şi nu poate inspira o soluţie pentru lipsa de lidership, ci poate oferi doar o poziţionare funcţională, instituțională („o guvernare care merge”).
Mai poate Traian Băsescu umple acest gol de lidership? Puţin probabil şi nu despre asta este vorba însă poate oferi indicii despre drumul înainte cu care publicul să vibreze. Fostul președinte vine după o carieră politică lungă şi nu va avea un rol instituțional, însă „experiența politică” și „energia” ca atribute recunoscute public pot răspunde orizontului public masiv pentru o gândire despre drumul României și mai ales despre generațiile sale tinere.
Este o parte importantă a răspunsului la aşteptarea publică majoră pentru o direcţie înainte, iar pentru Traian Băsescu este suficient pentru a se ridica deasupra luptei zilnice pe care o face firesc, dar care îl reduce și îl amestecă cu ceilalți politicieni.
Întrebarea este, își mai poate consolida Traian Băsescu spațiul de joc politic? Iar răspunsul este doar unul: oamenii vor privi mereu instinctiv la un politician cu o carieră politică de 20 de ani și 10 ani de președinție; că vor fi sau nu de acord cu el este deja altă chestiune, însă vor ține cont mereu de el în condiţiile în care clasa politică va păcătui mereu prin neatenţia acordată nevoii de viziune şi lidership.