1. Venit pe meleagurile noastre convins – și nu chiar absurd - că face o mare bunăvoință babuinilor arătîndu-le Înalta-i Față, prim vicepreședintele Comisiei Europene, a găsit de cuviință să dea indicații presei românești despre cum să scrie despre Justiție: „Atacarea sistemului de justiţie în mass media, în dezbateri publice, poate duce la riscul creării în rîndul populaţiei din România a impresiei că ceva nu merge bine cu Justiţia.”
Am precizat, presei românești, pentru că distinsul n-ar cuteza să facă același lucru cu presa din Olanda. Pentru asemenea bașbuzucism politic ar fi constrîns să demisioneze cît ai clipi.
Imediat după Lovitura de stat de la 23 august 1944, în România șiau făcut apariția trimiși mai mult sau mai puțin de seamă ai Moscovei bolșevice: de la Andrei Vîșinski pînă la Ilya Ehrenburg. În conferințe de presă, în reuniuni intens mediatizate de o presă trecută de la un Partener strategic la altul, solii noului Stăpîn se străduiau să vîre în capul românilor, pînă atunci supuși democrației, învățăturile bolșevice ale lui Stalin.
Mai mult ca sigur, dacă ar învia, odată cu Imperiul sovietic, și ar veni din nou să ne țină lecții de bolșevism, respectivii ar avea același punct de vedere dușmănos față de libertatea presei de a aborda neregulile din Justiție ca și acest mare bugetivor care e Frans Timmermans, a cărei funcție inutilă – de ce o fi nevoie și de un prim vicepreședinte cînd avem plătit din greu din taxe și impozite și un președinte? – înseamnă privilegii materiale de nabab.
În ultima vreme, pe fondul unei campanii salutare menite a descifra mecanismele prin care, în ultimul deceniu, Justiția a fost folosită de sergenții majori mesianici pentru a pune mîna pe conducerea țării, presa independentă, care n-a fost încă înregimentată în Unități Militare, a dezvăluit cu documente fără cusur abuzuri ale procurorilor, manipularea sentințelor pentru a scoate din joc politicieni incomozi, procese trucate.
Aceste realități, din nefericire încă vii în Justiția noastră, au fost recunoscute de magistrații profesioniști, cei care au înghițit cu greu tupeul procurorilor constituiți în Republică și s-au simțit și se simt afectați în imaginea lor de oameni corecți de putregaiurile din Justiție. Aceste dezvăluiri sînt etichetate de Frans Timmermans în termeni bolșevici drept atacarea sistemului de Justiție din România.
O formulă pe care o știm de pe vremea comuniștilor, cînd îndrăzneala de a scrie în presă că în comerț lipsesc chiloții de damă era reprimată sub acuzația de atacare a cuceririlor maselor populare. Am scris în mai multe rînduri cu amărăciune despre slugărnicia de babuini cu care noi, românii, ne uităm în gura unor politruci de la Bruxelles, unii, precum Juncker, urmăriți penal în țara lor, fără a tresări la neghiobiile spuse de aceștia la București, doar la București: dacă le-ar spune la Paris sau la Madrid ar fi huiduiți la scenă deschisă.
Distinsul vorbește de riscul creării în rîndul populației din România a impresiei că ceva nu merge bine cu Justiția. Așadar, în viziunea ștabului de la Bruxelles, impresia că ceva nu merge bine cu Justiția nu e rezultatul experiențelor nenorocite pe care le-au avut și le au simplii cetățeni din toată țara cu magistrați corupți, mitocani, abuzivi, penali, în genul lui Portocală, ci al dezvăluirilor din presă privind Justiția din România.
În birocrația de la nivelul conducerii UE se stă prost cu logica aristotelică și bine cu conturile în bancă. Numai așa se explică prezența rupturii logice în raționamentul distinsului chiabur de la Bruxelles.
Pentru că ori campania de presă e falsă și atunci deștepții cetățeni ai UE care sînt românii ar trebui să dea cu tifla dezvăluirilor despre Justiție. Sau campania de presă e corectă și atunci pentru criza de neîncredere în Justiție nu e de vină presa, ci Justiția, căreia îi lipsește tăria de a face curat în propria ogradă.
2. În PSD și, prin asta, în țară, s-a declanșat o dezbatere controversată despre complicitatea liderilor PSD cu statul paralel. Totul a pornit de la audierea lui George Maior la Comisia pentru anchetarea SRI, audiere pe parcursul căreia fostul director al SRI a recunoscut prezența lui Liviu Dragnea la sindrofiile oficiale organizate de Serviciu cu diferite prilejuri.
De aici plecînd sau mai degrabă de la dezvăluirea publică a acestor dezvăluiri făcute în spatele ușilor închise, s-a ivit în PSD, ciondăneala despre cine și ce a colaborat cu Statul paralel. Codrin Ștefănescu, anunțat deja drept marele perdant al serbării cîmpenești care va fi Congresul PSD îl acuză pe Liviu Dragnea de hîrjoneli cu Statul paralel întruchipat de fosta jună Rodica, actualmente coapta Nefertiti care e Codruța Kovesi.
La rîndu-i Liviu Dragnea, care pune PSD să cheltuiască o căruță cu bani prin organizarea unui Congres numai și numai pentru a se asigura că va conduce partidul chiar și din pușcărie, îl denunță pe Codrin Ștefănescu de complicități cu Gabriel Oprea.
E o dezbatere neghioabă din mai multe puncte de vedere:
a. Din faptul că un politician a participat la o sindrofie a SRI, inclusiv la tăiatul porcului, nu înseamnă în chip automat că era sau că mai e un colaborator al Serviciului. Așa cum am mai spus, un Serviciu secret nu lucrează cu colaboratori la vedere, care participă în chip oficial la manifestările organizate de Serviciu în cadrul relației cu societatea autohtonă, ci cu persoane adînc conspirate, care se activează doar în anumite momente considerate de Serviciu drept cruciale. Dacă e să suspectăm vreun politician de a fi ofițer acoperit e musai să-l căutăm printre cei care critică cel mai abitir Serviciile.
b. A face din relația cu Statul Paralel o temă de dezbatere în PSD-ul prezent mi se pare o grozavă deraiere de la realități. Asta e marea problemă a PSD-ului la ora actuală? Asta e chestiunea care merită reproșată lui Liviu Dragnea, cel care a făcut să cadă într-un an de zile două guverne mari și late ale PSD?
3. Într-o conferință de presă ce s-a vrut așezată sub semnul dramatismului, Gabriela Firea a denunțat ceea ce ea numește boicotarea administrației PSD a Bucureștilor de către Guvernările PSD.
De la alegerile locale a trecut deja un an și ceva. Ne apropiem de aniversarea a doi ani de cînd întreaga administrație a Capitalei a trecut în mînile PSD. Primarul general al Bucureștilor beneficiază de o situație unică în postdecembrism. Are majoritatea în consiliul general. Are toate primăriile de sector și consiliile de sector de partea sa. Mulți primari postdecembriști s-au confruntat cu existența primarilor de sector din Opoziție sau cu majorități firave în Consiliul general.
Cu toate acestea, acești primari au făcut cîte ceva și mai ales nu s-au plîns sistematic de piedicile așezate în calea realizării unor obiective. Gabriela Firea și-a făcut un nărav din a se plînge de forțele care o împiedică să realizeze în București obiective de seamă,.
A fost așa zisă Opoziție din Consiliul General, rezumată la acțiunile de comicii vestiți ai scenei politice autohtone care sînt cei de la USR. Cum nimeni n-a crezut că pițifelnicii de la USR o pot bloca pe Gabriela Firea, a venit rîndul denunțării drept forțe dușmane a guvernelor PSD. Ca să vezi!
Gabriela Firea se plînge că nu poate să facă mare lucru în București din cauza PSD! Pînă acum PSD de la guvernare era invocat doar de primarii generali din Opoziție. Am trăit s-o vedem și pe asta! Lidera PSD Gabriela Firea se plînge că Guvernele PSD o boicotează!