În 1982 a apărut la Budapesta o așa-zisă “Istorie a Transilvaniei” în 3 volume, în care a fost reluat tot arsenalul propagandistic antiromânesc. Relațiile dintre cele două țări socialiste a atins apogeul. La ordinul unei minți luminate o Direcție a Armatei, alcătuită din zeci de istorici a purces la o muncă titanică.
Să verifice fiecare statuie din Transilvania să vadă care este istoricul ei, dacă este înălțată de statul român sau de autoritățile hortiste, care timp de 4 ani (1940-1944) ca urmare a Diktatului de la Viena și-au făcut de cap. O mică parte din acest studiu a văzut lumina tiparului la celebra Editură Militară sub titlul „Monumente ale anilor de luptă și jertfa” sub semnătura lui Florian Tuca și Mircea Cociu, București, 1983, 446 pagini. În rest, acest raport care cuprindea câteva mii de pagini – au fost cercetate și cele mai pricăjite monumente din ultimul cătun – a dispărut la Revoluția din 1989. E și greu de priceput cine a avut scopul ca un astfel de document esențial al istoriei noastre să dispară. Scriu aceste lucru pentru că nici astăzi statul român nu are o evidență certă a monumentelor. În Anul Centeneraului o mână de patrioți vor să reconstruiască la Satu Mare o statuie dărâmată de hortiști. Statuia „Soldatului Român” a fost inaugurată la 1 Decembrie 1922 și amplasată în Piaţa Libertăţii de astăzi din municipiu Satu Mare.
Ulterior, a fost numită Monumentul „Eroului Necunoscut”. Monumentul era flancat de două tunuri, reprezenta un soldat român care îşi dezbracă tunica. Simbol al dorinţei ferme de eliberare de sub jugul străin, preferând sacrificiul suprem decât asuprirea. Pe partea frontală a fost amplasată o plachetă înfăţişând scene de luptă, având gravate cuvintele „Mărăşeşti” (deasupra) şi „Tisa” (dedesubt), amintind două victorii ale armatei române din anul 1917, respectiv 1919. Realizarea acestei opere s-a datorat unui comitet de iniţiativă condus de generalul Butunoiu. În ciuda sărăciei produse de război, monumentul a fost realizat prin contribuția financiară voluntară a cetățenilor județului care au considerat că niciun preț nu este suficient de mare pentru viețile sacrificate pe altarul libertății naționale. Astăzi, în locul a ceea ce sătmărenii au știut că e Statuia Eroului necunoscut se află acum o troiță.
În anul 1939, monumentul fusese mutat în Grădina Romei, probabil în urma deschiderii Bulevardului Eliberării, dar a dispărut fără urmă după anul 1940 (posibil să fi fost topită), după ce Ardealul de nord-vest a fost cedat Ungariei, în urma Diktatului de la Viena din vara aceluiaşi an. Eforturile de reamplasare a statuii depuse de Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria” filiala Satu Mare au debutat în 2007 și beneficiază și astăzi de sprijinul Asociaţiei Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă şi Retragere, al Asociaţiei Civice Tempora, al autorităților locale și al altor istorici, intelectuali, asociații culturale și societăți comerciale. Sărbătorirea Centenarului Marii Uniri este prilejul perfect pentru cinstirea eroilor care au murit pentru țară și care, prin dispariția statuii dedicată lor, au fost încă o dată sacrificați.
P.S.
Pentru construcția monumentului inițiatorii demersului și autoritățile județene au făcut frecvent apel la bunăvoința publicului, fiind derulate mai multe campanii de colectare de fonduri din 2015 încoace, ale căror rezultate sunt încurajatoare, ceea ce menține vie speranța ca la 1 Decembrie 2018 să fie dezvelit și sfințit Monumentul Eroului Necunoscut în Piața Libertății din Satu Mare. Asociația Civică „Tempora” a deschis la Banca Transilvania contul RO34BTRLRONCRT00F8409802 pentru colectarea donațiilor în vederea renașterii Monumentului Eroului necunoscut din Satu Mare. În luna iunie mai a.c. mai erau necesari 20.000 euro, 30.000 euro fiind deja donați.