Schimbarea la față cu care Macron a încercat să potolească mișcarea „vestelor galbene” nu este decât un tertip ordinar. Președintele Franței nu are nicio intenție să abandoneze politicile globaliste, precum încurajarea imigrației și reforma statului francez în favoarea marilor companii. O demonstrează modul în care guvernul francez a răspuns solicitării celor 11 generali în rezervă de a organiza un referendum național înainte de a semna Pactul ONU privind imigrația. Faptul că Macron nu a mai plecat la Marrakech nu a fost decât o decizie tactică. Macron nu a vrut să-i provoace și mai mult pe manifestanți. Franța însă și-a pus semnătura pe document cu mâna secretarului de stat de la Externe.
Cât îi privește pe generalii în rezervă care au cerut referendum, aceștia riscă sancțiuni drastice. Cabinetul Ministrului Apărării a dat publicității o declarație în care înfierează ca în epoca stalinistă scrisoarea deschisă semnată de militari, „Aceste observații (scrisoarea generalilor n.r.) sunt inadmisibile și nedemne. Generalii 2S (în rezervă n.r) care au semnat acest text își încalcă obligațiile și dau lecții conducerii statului. Prin abandonarea îndatoririlor legale care le revin, ei se expun unor sancțiuni disciplinare, a căror oportunitate va fi apreciată în zilele următoare.” Presa globalistă, câinele de pază al establishmentului, s-a dezlănțuit și ea împotriva militarilor, pe care îi acuză că promovează idei de extremă dreaptă. Totul pentru îndrăzneala de a fi cerut ca decizia privind acest pact să fie luată în mod democratic. Militarii nu dau însă semne că s-ar teme de represiune. Generalul Coustou a răspus imediat acuzațiilor venite din partea Ministerului Apărării. „"Sunt surprins de faptul că singura reacție la scrisoarea noastră este apelul la "Procuratura...". În curând voi împlini 74 de ani, la vârsta asta nu pentru mine lupt astăzi, ci pentru cei 15 nepoți și 2 strănepoți. Nu a fost o greșeală că mi-am dedicat 35 de ani de viață pentru apărarea Franței.” Dincolo de toate asigurările că pactul nu va forța nicio țară să-și deschidă porțile unei imigrații masive, se accentuează temerile că avocații puternicelor și bogatelor ONG-uri pro-imigrație vor folosi pactul în toate instanțele pentru a dovedi niciun fel de cereri de azil nu pot fi respinse. În ciuda dezertării lui din Partidul Socialist Francez în 2009 și a faptului că în alegerile prezidențiale a pozat într-un candidat de centru, actualul președinte al Franței se află pe o poziție similară cu a lui Frans Timmermans, candidatul partidelor socialiste, social-democrate și laburiste la președinția Comisiei Europene. Numai că, în vreme ce Timmermans își asumă un oprobiu public imens pentru declarațiile sale cu privire la încurajarea unei imigrații masive în toate țările europene, Macron și Merkel încearcă să faciliteze imigrația prin intermediul sistemului de justiție. Mai precis, înainte de a fi siliți să părăsească puterea, globaliștii vor să se asigure că dau lovitira fatală popoarelor Europei.