Adică nici măcar o zi. Îmi închipui că dacă a citit sau văzut știrile, Crin Antonescu a râs amar atunci când a auzit că PSD ia în calcul să-l susțină pe Călin Popescu Tăriceanu la alegerile prezidențiale din 2019. Doar a trecut și el prin niște promisiuni și joculețe similare pe vremea USL, concretizate nu doar cu pierderea șefiei PNL, dar și a poziției de prezidențiabil PNL.
Dar ce i-a determinat pe pesedisti si pe Dragnea să lanseze această ipoteză?
1. De luni de zile, tensiunile dintre ALDE și PSD sunt la ordinea zilei, precum și amenințările că partidul lui Tăriceanu vrea să plece de la guvernare. Nu doar anunțul că PSD și ALDE vor merge cu același candidat la prezidențiale, dar și listele comune pentru europarlamentare sunt menite să liniștească apele în ALDE și să calmeze tensiunile cu PSD. Dacă insista puțin, Tăriceanu ar fi obținut și paritate pe listele cu PSD, chiar dacă totul ar fi rămas la nivel de declarație, sigur.
2. PSD a avut niște săptămâni crunte și avea nevoie de o diversiune. Sunt în corzi după ce reprimarea protestului de pe 10 august i-a costat mai mult la nivel de imagine decât dacă ar fi lăsat manifestanții să protesteze în fața Guvernului. Pesta porcină e un dezastru economic care a lăsat sute de mii de români fără porc de Crăciun, a distrus ferme întregi și pune în pericol o întreagă industrie. Toate acestea, în timp ce fiul lui Dragnea, bine informat, a vândut 10.000 de porci chiar înainte de epidemie, adică circa două treimi din efectivele sale de porci. La aceste teme majore, cu impact serios asupra imaginii PSD, se adaugă episoadele caraghioase privind presupusa tentativă de asasinare a lui Dragnea de 4 străini și scrisoarea plătită a lui Rudy Giuliani, pe care PSD și propaganda au încercat, fără succes, să o folosească pentru a justifica o eventuală OUG pe amnistie și grațiere. În tot acest context, anunțul unei eventuale candidaturi a lui Tăriceanu la prezidențiale din partea PSD-ALDE trebuia să ducă atenția publicului într-o altă zonă, numai că Gabriela Firea iritată și de acest anunț, le-a stricat toate planurile.
3. Scaderea PSD în sondajele de opinie nu e o invenție a adversarilor politici, e o realitate. Potrivit unui sondaj IMAS dat publicității în luna iulie, înainte de proteste și de scandalul cu pesta porcină, PSD a ajuns la 28,4%, un scor de neimaginat pentru partidul care, în decembrie 2016, obținea circa 45% din voturi. 4
. PSD nu avea altă variantă. Se tot discută în PSD că Dragnea vrea să fie prezidențiabilul partidului, numai că pare că o să fie puțin… reținut în acea perioadă. Fanteziile Gabrielei Firea de a ajunge la Cotroceni trebuiau retezate rapid, mai ales că Dragnea nu are nevoie de un rival în partid ce i-ar putea lua locul.
5. „Dacă Dumnezeu ne dă sănătate și liniște și libertate se va dovedi că eu am avut dreptate și gânduri bune”- asta spunea Gabriela Firea după CExul PSD. Cuvântul cheie e „libertate”- pentru că Dragnea e atât de determinat să se vadă cu OUG-ul pentru amnistiere și grațiere încât sustinerea lui Tăriceanu la prezidentiale e deja un preț prea mic. Sau o OUG „pentru anularea protocoalelor cu SRI și a efectelor acestora” - așa cum a anunțat chiar Dragnea sâmbătă seara- adică tot un fel de amnistie și grațiere, numai că mascată. Dar sunt sigură că Tăriceanu nu e atât de naiv încât să aibă încredere în promisiunile lui Dragnea. Șeful PSD și-a sabotat propriul candidat în 2014, pe Victor Ponta, iar pesediștii preferă să piardă alegerile cu unul de-al lor decât să le câștige cu cineva care pleacă la Cotroceni și nu care nu le oferă garanția că le răspunde rapid la comenzi.