În apropiere de Ierusalim, în pustiul Palestinei, se afla o mănăstire care se numea Lavra Veche sau Peștera Veche. Aici a existat la început o peșteră în care se adăposteau tâlharii, dar a devenit mănăstire prin lucrarea Sfântului Hariton, care, prins de tâlhari, a reușit să scape de ei și le-a descoperit și comoara.
Cu banii din comoară a construit o biserică în peșteră și o mănăstire deasupra peșterii. Cuviosul pomenit astăzi, cunoscut ca Ioan de la Peștera Veche, a fost unul din ucenicii Sf. Hariton. Ioan a trăit din tinerețe aici, fiind mai târziu hirotonit preot, și a devenit cunoscut pentru cucernicia sa.