Şi dacă, să zicem, România s-ar califica la Euro 2012? Dacă, prin absurd, ar ajunge să joace finala şi, hai să aberăm, ar învinge în finală?
Ce-ar fi, în afară de râuri de bere, bălăceală în fântânile arteziene din centrele marilor oraşe, oameni ră guşiţi, claxoane, statui peste statui cu Mircea-Sandu-pe-veci-şef-la-FRF şi contracte incredibile pentru noua generaţie de aur-şi-briliant?
N-ar scădea nici TVA-ul, nici rata şomajului, nici preţul benzinei, nici dobânzile la credite şi nici corupţia (mare sau mică). Şi nici n-ar creşte lefurile. A doua zi am avea aceeaşi clasă politică şi aceleaşi vedete de doi lei ar umple ecranele televizoarelor.
Cred că până şi Mutu, acum mai matur, mai responsabil, ar mai altoi vreun chelner, pe la două dimineaţa. Şi totuşi, diseară ne vom uita la meci. Iar dacă echipa lui Răzvan Lucescu va juca bine şi va câştiga (ceea ce n-ar fi de colo), ne vom bucura, ca nişte copii. Habar n-am de ce.