Noi, românii cinici, obişnuim să spunem că ţara asta n-are nicio perspectivă. O spunem privind spre liderii politici care, cu precizie matematică, ne dezamăgesc. Dar nu privim unde trebuie.
Aşteptând mereu miracole de la conducători, nu primeşti niciodată nimic.
Sforăriile politice, fitilele, hoţiile, compromisurile, minciunile, dezertările de la principii sunt dureroase şi dăunătoare. Ucid speranţele.
Dar nu acolo trebuie căutat. Independent de mizeria de la vârf, uneori în ciuda ei, există "la bază" oameni la care trebuie să te raportezi, pe care trebuie să-i cinsteşti ori, măcar, să-i saluţi şi să te comporţi civilizat cu ei.
Sorina Ferari, fata de 20 de ani care s-a aruncat în foc la chemarea unei necunoscute, ca să ajute (deşi o grămadă de gură cască n-au avut acest curaj, această bunătate sufletească), e un om pentru care ar fi meritat să te lupţi.
Dar nimeni n-a aflat de ea decât după ce şi-a oferit viaţa. Fiţi buni, unii cu alţii, înainte de a afla de la televizor că ei chiar meritau asta.