SUPERPUTERILE VIITORULUI. Va deveni India lider mondial în dauna Chinei

Peste 20 de ani, India va deveni o superputere economică depășind China profitând de un atu extrem de important: populația mult mai tânără. Este concluzia la care au ajuns experții faimoasei firme de audit Deloitte LLP. Astfel, în vreme ce populația peste 65 de ani din întreaga Asie va urca de la 365 de milioane în prezent la jumătate de miliard în 2027, forța de muncă activă din India va urca în următorii 20 de ani de la 885 de milioane de persoane la 1.08 miliarde. „India va înregistra mai mult de jumătate din creșterea forței de muncă din Asia în următorii 10 ani și nu e vorba de faptul că vor fi mai mulți muncitori, dar aceștia vor fi mai bine pregătiți și educați decât în zilele noastre”, susține Anis Chakravarty de la Deloitee India. În același timp, China va întâmpina probleme serioase din cauza îmbătrânirii populației.

Chiar dacă opinia specialiștilor pare să dea India învingătoare, lucrurile nu sunt atât de simple. E greu de spus cine va reuși pînă la urmă să-și impună hegemonia în Asia sau, de ce nu, să devină o superputere mondială.

China pare în acest moment favorită să devină o forță globală. A fost deja numită „a doua superputere” după Statele Unite. „Cert, China prezintă în momentul de față cel mai promițător profil din toate punctele de vedere”, susține Barry Buzan. Și nu e vorba doar de capacitatea uluitoare de producție, ci de faptul că, după 2020, Beijing-ul va dirija întregul sistem financiar al lumii. Mai mult, yuanul va depăși dolarul ca cea mai răspândită monedă de tezaurizare din lume, apreciază economistul Arvind Subramanian.

Sunt chiar experți, precum Lawrence Saez, de la School of Oriental and African Studies, care cred că în următorii 20 de ani China va depăși Statele Unite ca putere militară. Nici în ceea ce privește economia, americanii nu prea au motive să fie liniștiți. Dacă trendul se păstrează, China ar putea deveni cea mai mare economie a lumii în numai câțiva ani. De altfel, masivele investiții chineze în America de Sud și Africa preocupă puternic Occidentul.

Sunt însă și experți care spun că acest colos chinezesc are picioare de lut. Timothy Beardons, fondatorul Crosby International Holdings, spune că 83 la sută din produsele de înaltă tehnologie sunt fabricate de chinezi pentru marile companii internaționale. Sunt însă și alte probleme. China este destul de izolată pe plan internațional, are dispute teritoriale cu vecinii, iar problemele legate de îmbătrânirea populației și managementul resurselor sunt din ce în ce mai presante. Lucrul le este clar și liderilor chinezi. South China Monrning Post scrie: „Chiar și unei țări foarte puternice îi este greu să mențină de una singură ordinea mondială și hegemonia sa pe termen lung. Aliații sunt indispensabili. Unul dintre motivele pentru care Statele Unite și Uniunea Sovietică au fost lideri în timpul Războiului Rece a fost faptul că au devenit lideri ai unor alianțe- NATO pentru Statele Unite și Tratatul de la Varșovia pentru URSS.”

 

 

Cu toate avantajele Chinei, cercetătorul Anil Gupta spune că, în jurul anului 2025, India va deveni o superputere economică, depășind an după an creșterea economică a regimului de la Beijing. Sunt însă și indieni realiști. Nu creșterea economică și mărimea economică transformă o țară în superputere. Forbes îl citează pe Balaji Viswanathan :„Din cauza ignoranței lui Nehru și a slabei sale prestații ca lider, India a dat Chinei locul său permanent în Consiliul de Securitate al ONU și nu a pornit programul său nuclear suficient de repede. De asta China a dobândit statutul de putere nucleară cu 12 ani mai repede. Dreptul de veto în Consiliul de Securitate ONU, populația mai mare, creșterea economică și statutul nuclear fac din China o superputere. ”

Sunt și alți cercetători care fac o radiografie extrem de dură clasei decidenților de India, considerând că aceștia nu pot oferi o strategie clară pentru evoluția țării. Manjari Chatterjee Miller, expert în relații internaționale la Universitatea din Boston, spune că „India nu are abilitatea de a concepe la vârf strategii pe termen lung. Mai precis, nu poate să evalueze sistematic implicațiile creșterii puterii sale. Ca urmare, țara nu va juca un rol major în viața internațională câtă vreme aceste lucruri nu se schimbă”.