Corespondeții presei americane și europene se întrec a transmite de la Bruxelles relatări despre declarațiile secretarului de stat american John Kerry și ale Înaltului Reprezentant al UE pentru politică externă Federica Mogherini despre situația din Turcia după eșecul loviturii de stat.
Astfel corespondentul lui New York Times scrie în ediţia electronică a ziarului din 18 iulie 2016 sub titlul EU and US urge Erdogan to Show Restrant After Coup Attempt în Turkey ( EU și US îl îndeamnă pe Erdogan să manifeste reținere după Tentativa de lovitură de stat din Turcia:
„Statele Unite şi Uniunea Europeană au intensificat presiunea asupra Preşedinteului Recep Tayyip Erdogan al Turciei ca să nu folosească tentativa de lovitură de stat ca o scuză pentru o represiune autoritaristă”.
În ediția electronică din 18 iulie 2016, The Guardian titrează Europe and US urge Turkey to respect rule of law after failed coup ( Europa și Statele Unite îndeamnă Turcia să respecte rule of law după eșecul Loviturii:
”Vorbind la întîlnirea lui reuniunea celor 28 de miniștri de Externe încluzîndu-l și pe Boris Johsnson al UK - Federica Mogherini a spus că Grupul intenționează să trimită un mesaj puternic Președintelui Turciei Recep Tayyip Erdogan”.
Ca argumente, autorii convoacă precizarea lui Kerry (nu din statement, ci dintr-un răspuns la o întrebare) că un membru NATO trebuie să se conformeze unor principii democratice şi a inutilei Mogherini (de ce o fi fost nevoie ca UE să aibă un Înalt Reprezentant pentru politică externă?) potrivit căreia UE pune accentul pe respectarea statului de drept în Turcia.
Cum toţi corespondenţii americani au transmis cam aceleaşi lucruri, preluate stil copy paste de Presa noastră (fără a indica sursa!) s-ar putea crea impresia unei stropşiri a US şi UE la Erdogan.
Cum ar putea reacționa Recep Erdogan la aceste declaraţii?
Cum altfel zicînd pe turcește Hai sictir!
1) Din cîte se vede, mărirea presiunii vizează nişte măsuri viitoare, mai grave decît cele de pînă acum. Păi între timp Recep Erdogan, turc deştept, şi-a cam dus la capăt Planul:
a) A arătat turcilor, care cădeau în fund pînă acum cînd auzeau de Armata turcă, armata NATO, că respectiva e alcătuită din nişte căcăcioşi pe care un civil îi poate bate la fund cu cureaua.
b) A epurat Armata de toţi cei care i se opuneau.
c) A scos din joc mii de militari şi mii de judecători. Chiar dacă miilor de militari şi judecători li se dă drumul, aceştia sînt deja epuraţi din Armată şi din Justiţie.
2) Duminică seara, după epuizarea punctului dedicat Scandalului provocat în Franţa de arestarea preventivă a fostei neveste a teroristului de la Nisa (n-a fost chemată ca martoră, ci în calitate de suspectă, deşi femeia a declarat presei că fugise cît putuse de tip, care o bătea), în stilul hei-rupist amintind de cel românesc, France 24, CNN-ul franţuzesc, s- a ocupat de întîmplările din Turcia de după aşa-zisa tentativă de lovitură de stat.
Un reportaj de la faţa locului a dezvăluit cele două poziţii net diferite faţă de măsurile luate de Recep Erdogan, rar întîlnite într-o ţară a lumii care pretinde că fie şi cu o bucată din ea (partea europeană a Turciei) face parte din Lumea Europeană.
Mii de militari arestaţi.
Mii de judecători arestaţi.
Perspectiva introducerii pedepsei cu moartea.
Nu trebuie să fii prea dibaci într-ale politicii ca să nu-ţi dai seama că nu e vorba nici măcar de satisfacerea nevoii de răzbunare a susţinătorilor lui Erdogan. Pentru aceasta era suficient ca iniţiatorii şi coordonatorii puciului să fie chemaţi la TV şi scuipaţi în diect în stil turcesc.
Nu, nu e nici asta, nici reacţia unui ins căruia i-a trecut glonţul pe la ureche şi, cumpăna trăită i-a adus pierderea temporară a lucidităţii.
Nu, e vorba de un Plan bine pus la punct înainte de aşa-zisa tentativă de lovitură de stat, în cadrul căruia s-au programat paşii de urmat, s-au întocmit listele negre şi s-a decis şi cine pe cine să înlocuiască
Un Plan deja realizat de lichidare a oricări forțe crîcnitoare la adresa noului Mohamed al II-lea.
Sondajul de stradă a dezvăluit numeroşi turci, dintre cei mai copţi, salutînd măsurile lui Erdogan şi cîţiva amărîţi (studenţi) care criticau aceste măsuri, încheind inevitabil că ei vor pleca din Turcia.
Așadar, în apărarea lui Erdogan au ieşit cei care-l adoră:
Islamiştii și activiștii partidului său.
Acestora le e dator Erdogan şi nu celor inspiraţi de Uniunea Europeană.
Şi cum aceştia i-au adus şi succesul în alegeri, nu văd de ce s-ar grăbi Erdogan să facă pe plac minorităţii de tip occidental din Turcia, care oricum îl urăşte.
Numai la noi liderii PSD se dau peste cap să facă pe plac deontologilor și ONG-iștilor soroșiști care care oricum nu votează PSD!
Să nu uităm că lovitura de stat a fost dată de Armată, ca o ultimă încercare de a-l opri pe un om căruia alegerile libere şi corecte nu-i pot face nimic.
3) Pentru ca un lider precum Erdogan să te asculte, trebuie ca acesta să ştie că-l va lua dracu dacă nu te ascultă.
Toţi comentatorii occidentali arată că US şi Uniunea Europeană depind mult mai mult de bunăvoinţa lui Erdogan decît Erdogan de bunăvoința lor.
Ce pot să-i facă America și UE?
Să nu primească Turcia în UE?
Păi oricum n-o primeau.
Să scoată Turcia din NATO?
Păi NATO are nevoie de Turcia și nu Turcia de NATO.
În schimb, SUA și UE depind de Erdogan:
1. De ținerea sub control a masei de refugiați.
2. De lupta împotriva ISIS.
3. De ținerea în șah a Rusiei.
Victor Orban, liderul unei țări mici și dependente de UE precum Ungaria, își permite să scoată limba cînd e amenințat de SUA și UE.
De ce nu și-ar permite să zică Hai sictir! Recep Erdogan, liderul unei țări mari precum Turcia și pe deasupra mai puțin dependentă de UE?!