În urma votului copleșitor bipartizan din Camera Reprezentanților din noaptea de marți spre miercuri, Uniunea Europeană s-a trezit cu o amplificare a sancțiunilor SUA la adresa Rusiei, necoordonată cu Bruxelles-ul, în așa fel încât toate proiectele energetice realizate cu participarea unor companii ruse fac obiectul acestor sancțiuni. Deja UE și Rusia avertizaseră împotriva adoptării propunerii care ar afecta aceste proiecte.
Potrivit noului text negociat, „Legea va pedepsi orice companie care lucrează nu numai pentru dezvoltare, dar, de asemenea, în domeniul modernizării și cercetării proiectelor legate de Rusia în lume”. Principala țintă devine astfel North Stream 2, dar și prima conductă ruso-germană prim Marea Baltică, North Stream 1, ambele ocolind Țările Bal- tice și Polonia și ambele fiind rezultatul unui acționariat ce implică majoritar Gazprom. În noul context, orice companie care lucrează cu Rusia intră sub sancțiuni, așa cum va intra sub sancțiuni și conductele Turkish Stream sau Blue Stream și companiile europene implicate în aceste proiecte de dezvoltare a infrastructurii de conducte de gaz, care sporesc dependența de gazul rusesc, inclusiv când este vorba despre gaz lichefiat-LNG.
Lista proiectelor în care sunt implicate companii europene și rusești conține: Liquiefied Natural Gas (Schell și Gazprom), „Blue Stream” (Eni și Gazprom), conducta „Caspi- an Pipeline Consortium” (Shell, Eni și Rosneft ), „Nord Stream 1” (diverse companii europene și Gazprom), „Nord Stream 2” (diverse companii europene și Gazprom), prelungirea „Sakhalin 2” (Shell și Gazprom), „Shah Deniz” și „Conducta Caucazul de Sud” (BP și Lukoil) și „Zhor Poldi” (BP, ENI și Rosneft).
Atât Rusia, cât și UE fac presiuni majore pentru ca votul la nivelul Senatului, care va avea loc cel mai probabil luni, să mai aducă o îndulcire a acestor prevederi. În orice caz, pentru North Stream 2, condiționările rămân, ca și pentru Turkish Stream, pentru că sunt proiecte neconstruite încă. În plus, pe cele două proiecte a existat întotdeauna o abordare diferită a actorilor din UE, în ambele cazuri fiind vorba despre creșterea dependenței de gazul rusesc.
Mai mult, în cazul North Stream 2, a existat chiar o scrisoare comună a 12 miniștri de Externe europeni - în special din Estul și Centrul Europei, inclusiv ministrul român de Externe, Lazăr Comănescu, la acea vreme - scrisoare care cerea renunțarea la proiect, scrisoare ignorată total de către Comisie. Devine evident că abordarea distinctă la nivel american vizează inclusiv competiția la nivel european, SUA intrând în premieră cu gaz lichefiat produs din gaz de șist pe piața europeană, în Polonia și Lituania.
Și în momentul de față negocierile privind admiterea construcției North Stream 2 sunt încă nefinalizate la nivelul UE. Încă nu au fost satisfăcute toate criteriile competiționale corecte, așa cum dosarul Gazprom privind abuzul de poziție dominantă și nerespectarea acordului privind accesul terțului la conducte pe bază de competiție nu a fost încă închis deoarece acordurile convenite după recunoașterea faptelor de către Gazprom nu au fost confirmate la implementare.
Introducerea sancțiunilor americane va avea un efect direct asupra tuturor companiilor europene implicate. A intra sub sancțiuni americane nu este o perspectivă atractivă pentru nicio mare companie energetică europeană sau chiar rusească. Mai mult, există zvonuri susținute care vorbesc despre un dezacord major al Congresului, în întregul său, cu Președintele SUA, Donald Trump, al cărui program de îndulcire a sancțiunilor față de Rusia sau măcar crearea unui spațiu de flexibilitate, pentru a putea negocia, a fost blocat de noua legislație care-i interzice acțiuni fără avizul explicit al Congresului, acesta urmând să fie luat într-o perioadă de o lună de la notificare, cu argumentele potrivite.