STENOGRAMA Ceaușescu – Bush (1983): Viclenia OLTENEASCĂ și DIPLOMAȚIA americană (II)

Nicolae Ceaușescu face pe avocatul lui Iuri Andropov și al URSS pentru a încerca să devină parte în negocierile pentru limitarea rachetelor cu rază medie de acțiune.

Vă prezentăm partea a doua a stenogramei discuțiilor dintre Nicolae Ceaușescu și vicepreședintele american George Bush, cel care îi va urma la Casa Albă lui Ronald Reagan, în 1989, și care, la reuniunea de la Malta cu Mihail Gorbaciov (foto), îi va semna condamnarea șefului statului român. 

Este remarcabil jocul abil pe care îl face Nicolae Ceaușescu în fața oaspetelui său, încercând să devină un mediator între Washington și Moscova. Pentru aceasta, folosește toate stratagemele și trucurile posibile, inclusiv să-i „dezvăluie” oaspetelui (ca pe o favoare) lipsa de putere a noului lider de la Kremlin sau să-l amenințe cu manifestații de mare amploare împotriva rachetelor americane.

Peste numai 6 ani, însă, de viclenia sa oltenească se va alege praful: Ceaușescu va ajunge să fie strivit între cei doi coloși.

Textul este reprodus după stenograma publicată de revista Periscop, numărul pe aprilie – iunie 2017.

 

Nicolae Ceaușescu: Să ne oprim acum la situația din Europa?

George Bush: De acord.

Nicolae Ceaușescu: Noi suntem foarte îngrijorați, în general, de situația mondială foarte gravă, dar, în special, de situația din Europa. În fond, accidentul cu avionul, la care v-ați referit, este o consecință directă a încordării și a psihozei de neîncredere existente. Sigur, normal, nu trebuia să se ajungă să fie doborât un avion civil, dar faptul că s-a putut întâmpla, arată în ce stadiu de încordare s-a ajuns în viața internațională și ce pericole rezultă de aici — că un accident de asemenea natură sau de alta natură, un calcul greșit de o parte sau de alta, să poată duce la un conflict. De fapt, independent de cum s-a ajuns aici, concluzia aceasta ar trebui să ne rețină atenția. Cred că dvs știți mai bine decât mine că un conflict cu folosirea armelor nucleare ar duce la distrugeri uriașe, inclusiv în Statele Unite și în Uniunea Sovietică sau poate, în primul rând, în aceste țări. Nimeni - nici Statele Unite, nici Uniunea Sovietică — nu va trimite rachete nucleare în Africa sau în Australia, dar, din păcate, noi, cei din Europa, suntem la mijloc și deci suntem direct implicați și interesați să se ajungă la un acord care să pună capăt actualei stări de încordare și cursei înarmărilor. Nu mai vorbesc nici de drepturile omului, nici de concepții ideologice, ci numai din punctul de vedere al situației reale. Știu că se desfășoară tratative la Geneva, pe două probleme — rachetele din Europa și armamentul strategic. Noi dorim să se ajungă la un acord pe ambele probleme. Ce vă pot spune eu, din câte cunosc, este că, conducătorii sovietici doresc să se ajungă la o înțelegere și cred că Statele Unite sunt de aceeași părere și doresc și ele același lucru. Eu nu sunt printre cei care spun că numai unii doresc și alții nu doresc. Sunt propuneri bune și de o parte și de cealaltă, însă am ajuns acum în situația că anul acesta trebuie să se hotărască în problema rachetelor cu rază medie de acțiune. Noi considerăm că mai este posibil să se ajungă la un acord, dar dacă nu va ajunge timpul, ca să mă exprim așa, să se prelungească tratativele, fără a se trece la amplasarea rachetelor în Europa. Sovieticii au și declarat că sunt gata să-și asume unele obligații pe această perioadă, cât continuă tratativele. Eu sunt convins că este posibil, iar prelungirea eventuală a tratativelor ar fi în interesul și al Statelor Unite, și al Uniunii Sovietice, și al nostru, al tuturor celor din Europa. Pot fi multe soluții de compromis. După părerea mea, nu s-a făcut totul în această privință, nici de o parte, nici de alta, deși s-au făcut propuneri foarte interesante și importante, și de o parte, și de cealaltă, inclusiv recentele propuneri făcut de președintele Andropov. Noi am solicitat Statelor Unite ale Americii, așa cum discutăm și cu sovieticii, să se acționeze pentru a se ajunge la un acord și, în orice caz, să nu se amplaseze rachetele în Europa în acest an. Vreau să vă spun câteva lucruri, însă strict confidențial și în nici un caz pentru presă.

George Bush: Vă asigur că toată conversația pe care o purtăm aici nu se pune problema să fie transmisă presei sau mai știu eu cui. Numai președintele și secretarul de Stat vor fi informați asupra ei, așa că puteți vorbi cât se poate de deschis.

Nicolae Ceaușescu: Moartea lui Brejnev a creat o situație nouă. Este necesar de a se da timp lui Andropov pentru a putea să consolideze situația. Amplasarea acestor rachete ale Statelor Unite ale Americii nu va schimba mult situația, dar ar încuraja forțele care se pronunță pentru poziții mai extremiste din Uniunea Sovietică. Continuarea negocierilor în condițiile neamplasării rachetelor va crea condiții favorabile pentru realizarea unui acord mai general între Uniunea Sovietică și Statele Unite ale Americii. Eu aș ruga mult pe președintele Reagan, pe dvs, conducerea Statelor Unite să mai revadă această problemă. Trebuie să avem în vedere nu lucrurile din 1983, ci să vedem lucrurile în perspectivă.

George Bush: Din păcate, domnule președinte, nu vă pot da nicio speranță cu privire la posibilitatea unei întârzieri a amplasării rachetelor cu rază medie de acțiune. Vă asigur, domnule președinte, că noi suntem gata să rămânem la masa tratativelor la Geneva atât timp cât este nevoie. Suntem gata pentru o poziție cât se poate de flexibilă. Reprezentantul nostru, Nitze, are instrucțiuni să facă tot posibilul pentru a ajunge la un acord. Ar însemna să vă mint, dacă v-aș spune că există posibilitatea unei întârzieri a amplasării rachetelor noastre cu rază medie de acțiune. Înțeleg foarte bine argumentele dvs. și le respect, dar dacă noi am proceda așa ar însemna să înlăturăm motivele care ar putea determina Uniunea Sovietică să abordeze foarte serios această problemă și ar crea discuții în rândul aliaților noștri. Așa că nu vă voi minți, spunându-vă că mă voi mai gândi sau că voi mai analiza, sau orice altceva, atât timp cât știu precis că nu există nicio șansă.

Nicolae Ceaușescu: Vedeți, iarăși dvs. spuneți că nu mai există nicio șansă. Pentru un viitor președinte al Statelor Unite ale Americii, nu se poate spune că nu există o șansă.

George Bush: Nu există nicio șansă să se realizeze ceea ce spuneți dvs.

Nicolae Ceaușescu: Nu ce spun eu, dar ca să fie amânată amplasarea rachetelor există șanse și totul depinde de dvs., de președintele Reagan, de Administrația Statelor Unite ale Americii. În Europa există un curent foarte puternic împotriva rachetelor - nu veți întâmpina o opoziție prea mare dacă le amânați. Dimpotrivă, veți câștiga popularitate în Europa și vor crește și cererile adresate sovieticilor să dea dovadă de flexibilitate și să meargă la înțelegere. O amânare va stimula această activitate [...].

 George Bush: După părerea noastră, trebuie neapărat să iasă ceva bun din aceste negocieri, cu atât mai mult cu cât o serie de lideri europeni, între care Kohl și Thatcher, sunt în favoarea amplasării acestor rachete. Astfel încât Statele Unite nu pot întrerupe negocierile. Noi suntem gata să continuăm aceste negocieri oricât de multă vreme ar lua ele. În același timp, noi nu putem să ne dezicem de la cuvântul dat, privind amplasarea.

Nicolae Ceaușescu: Mai dați timp partenerilor dvs. Este un partener nou. Chiar și în sport se ține seama de acest lucru, dar mai cu seamă când este vorba de armamentul atomic. Nu vă declar că dacă Brejnev nu ar fi dispărut rezultatul ar fi fost altul. Știți că și în Statele Unite ale Americii când vine un președinte nou îi trebuie un an de zile aproape până când începe să între în rol. Și la fel este peste tot. Cel puțin luați în considerare acest lucru. Trebuie să se aibă în vedere acest lucru, nu se poate să nu se țină seama de acest element.

George Bush: În ce ne privește, încă o dată vreau să vă spun că suntem gata să continuăm negocierile cât timp ar fi nevoie. Pe de altă parte, noi am fi foarte mult în favoarea „opțiunii zero", dar, din păcate, nu primim sprijin din partea altor țări. Aceasta ar fi cea mai bună soluție - să scăpăm complet de toate armele nucleare.

Nicolae Ceaușescu: Dar până acolo, să continuăm discuțiile și să nu amplasăm rachetele. Eu susțin ideea „opțiunii zero", dar ea trebuie fie un proces. Vedeți, sovieticii au făcut, în decurs de luni, o serie de noi propuneri care merg spre soluție. Deci, o prelungire nu poate fi decât în avantajul tuturor și ar da timp să se poată ajunge la o înțelegere corespunzătoare.

George Bush: Numai că, paralel cu aceste propuneri, ei amplasează și noi rachete.

Nicolae Ceaușescu: Nu, ei și-au luat angajamentul că nu mai amplasează și trebuie să dea garanții ferme că nu mai amplasează. După aceea, este problema aceasta cu rachetele franceze și engleze. Într-o formă sau alta, ele nu pot fi totuși excluse. Sigur, se pot lua în calculul general al raportului de forțe și se poate găsi o asemenea soluție, adică să se admită ideea luării în considerare a acestora, în raportul general de forțe.

George Bush: În 1979, Brejnev a spus că ei nu iau în considerare rachetele franceze și engleze. Pe de altă parte, ei aveau atunci vreo 40 de rachete, noi nu aveam niciuna și atunci se spunea că există un anumit echilibru. Acum, ei au peste 300 de rachete instalate și nu mai pot spune același lucru, adică să afirme că există un echilibru. Așadar, domnule președinte, eu cred că nu există niciun indiciu care să fie în favoarea prelungirii negocierilor fără instalarea noilor rachete, pentru că așa nu s-ar realiza nimic, în afară de instalarea a noi rachete de către sovietici. Sunt de acord cu dvs că acum este mai oportun, că acum trebuie negociat, cu atât mai mult cu cât este o problemă de mare importanță și care ne preocupă foarte mult pe noi, în Statele Unite ale Americii.

Nicolae Ceaușescu: Cred că dacă Statele Unite ale Americii ar admite ideea unei amânări, cu continuarea negocierilor, cu angajamentul ferm al sovieticilor de a nu mai amplasa nici o rachetă, ați obține și un câștig politic și ar fi acceptată și de sovietici. Să știți că, în Europa, câștigă tot mai mult teren ideea că sovieticii au dreptate în problema rachetelor engleze și franceze și luarea lor în considerare, dacă nu aici, în raportul general de forțe, ar putea fi o soluție de compromis. Eu consider și la fel ca mine mulți din Europa - vă rog să credeți că discutăm larg cu toate statele din Europa, inclusiv cu cele din NATO - consideră că nu s-a făcut suficient nici din partea sovieticilor, dar nici din partea Statelor Unite și de aceea se consideră că trebuie să se continue negocierile.

George Bush: Eu sunt de acord că există o asemenea opinie.

Nicolae Ceaușescu: Apoi, este și o altă cale: continuând tratativele dintre Uniunea Sovietică și Statele Unite ale Americii, să fie asociate, într-o anumită formă, și țările europene, în cursul anului viitor. Aceasta ar putea ajuta mult să se găsească soluții de compromis. Ele ar putea fi asociate, dacă nu direct, atunci într-o conferință paralelă. În fond, este vorba de țările din Europa, unde urmează să se amplaseze aceste rachete, pentru că Statele Unite și Uniunea Sovietică discută probleme care privesc țările din Europa, viața popoarelor din Europa și au dreptul și popoarele acestea să-și spună și ele un cuvânt.

George Bush: Ceea ce pot să vă spun, întrucâtva pe linia modului în care ați pus dvs problema, este că noi am avut consultări foarte strânse în această privință cu partenerii noștri, RF Germania, Olanda și toți ceilalți, și ei și-au spus punctul lor de vedere, în legătură cu această problemă. Așa că nu se poate spune că țările europene nu au un punct de vedere exprimat în această problemă.

Nicolae Ceaușescu: Dar să se întâlnească cele două părți din Europa și să discute și ele aceste probleme. În august, am discutat cu vicecancelarul Genscher și am ajuns la concluzia că, dacă am fi noi delegați - el de Statele Unite și eu de Uniunea Sovietică - într-o zi am rezolva problema.

George Bush: Însă, bănuiesc că nu v-ați consultat cu celelalte țări ale Tratatului de la Varșovia?

Nicolae Ceaușescu: Am avut consultări anul acesta — chiar două întâlniri pe aceste probleme - și declarațiile publice sunt destul de bune. Unele din inițiativele Uniunii Sovietice sunt tocmai rezultatul acestor consultări.

George Bush: Este foarte interesant. Totuși, după părerea mea, există o diferență de principii sau de sistem, mai bine zis, și anume, dacă sovieticii ar decide - ca urmare a instalării rachetelor noastre — să instaleze rachete, de exemplu, în Polonia, polonezii nu ar putea spune că nu sunt de acord, așa cum aliații noștri au putut-o face în campaniile lor electorale.

Nicolae Ceaușescu: Pot să spună. Noi am spus, de exemplu, că nu vrem rachete, dar eu nu vreau să discut acum care sistem este mai bun - când veți veni a doua oară, vom avea timp mai mult.

George Bush: Nu este vorba aici de sistem, este vorba că dacă vest-germanii, de exemplu, nu ar fi fost de acord cu rachetele noastre, nu ar fi votat pentru cancelarul Kohl. Cei din Republica Democrată Germană nu au aceeași posibilitate.

Nicolae Ceaușescu: Sunt și probleme de altă natură care au dus la alegerea cancelarului Kohl în Republica Federală Germania, probleme care țin de situația din Germania, dar nu vreau acum să discutăm această problemă. Noi am propus și altă soluție: să se întâlnească cel puțin țările din NATO și din Pactul de la Varșovia și să discute problema înainte de a se trece la amplasarea rachetelor. Deci, înainte de amplasare, să încercăm să ajungem la o înțelegere. Aceasta va exercita și asupra sovieticilor o influență. Noi am spus și public. Considerăm că ambele părți au făcut propuneri care sunt acceptabile, dar considerăm că mai sunt posibilități și să nu se treacă la amplasare până când nu se epuizează toate posibilitățile. Eu nu sunt credincios, dar cine poate să pună mâna pe cruce și să spună: Doamne, am făcut totul și nu mai am ce face? Eu, în față poporului meu, nu pot să spun că s-a făcut totul — și în fața lumii, la fel. Dimpotrivă, am spus și voi spune că nu s-a făcut totul, că Statele Unite și Uniunea Sovietică nu au făcut totul pentru a se ajunge la înțelegere, pentru că este vorba de viața oamenilor și, aici, nu putem spune că am făcut totul. De aceea, o amânare a amplasării nu schimbă problemele. O întâlnire a liderilor din NATO și din Pactul de la Varșovia, paralel cu discuțiile dintre Uniunea Sovietică și Statele Unite, va fi un lucru în plus. Hai să se facă totul și să acționăm pentru a se ajunge la o înțelegere, independent de competiția dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică.

George Bush: Nu este vorba de o competiție între noi și sovietici, domnule președinte. Îmi puneți în seamă o motivație care nu este reală. Nu este o competiție, ci pur și simplu este vorba de faptul că noi trebuie să facem față situației create de Uniunea Sovietică. Tocmai de aceea sunt și efectele deosebite care se văd în prezent, ca urmare a doborârii avionului sud-coreean. Nu este vorba numai de tensiunea care s-a creat acum, ca urmare a acestui incident, pentru că și în 1978 sovieticii au doborât un avion civil. Deci, este vorba de o realitate care colorează mai bine situația actuală într-un anumit fel și ne afectează pe noi toți.

Nicolae Ceaușescu: Hai să schimbăm situația actuală și, dacă sunteți de acord că nu s-a făcut totul, hai să facem totul! Trebuie să vă puneți problema că istoria va judeca foarte aspru deciziile care se iau acum.

George Bush: Este adevărat.

Nicolae Ceaușescu: Și, desigur, pe cei care au avut puterea și au luat aceste decizii. Gândiți-vă să rămâneți în istorie și Administrația Statelor Unite să rămână în istorie ca o Administrație care a făcut totul pentru pace.

George Bush: Domnul amiral Murphy îmi amintește de problema negocierilor privind rachetele antibalistice (negocierile NBM). Numai atunci când sovieticii și-au dat seama că noi suntem foarte serioși în intenția noastră de a continua planul de amplasare a rachetelor au început să negocieze serios.

Nicolae Ceaușescu: Dar dacă acum au loc negocieri, de ce să se acționeze până nu se termină negocierile?

George Bush: Pentru motivul că s-a ajuns în prezent la situația pe care v-am prezentat-o. În 1979, sovieticii aveau 40 de rachete instalate și Brejnev considera că există un echilibru, iar azi, ei au peste 300 de rachete. Așa că, dacă vrem să avem o altă situație, atunci trebuie să ne debarăsăm de toate.

Nicolae Ceaușescu: Discuțiile se duc acum pe crearea unui echilibru acceptabil pentru ambele părți și sovieticii sunt și ei de acord. Au făcut recent propunerea să distrugă rachetele pe care le vor scoate din Europa. Deci, tratativele sunt în curs.

George Bush: Așa este.

Nicolae Ceaușescu: De ce să se treacă la amplasare până nu se termină tratativele. Numai un eșec al tratativelor ar justifica acest lucru.

George Bush: Dacă nu ar fi siguri că, totuși, ar exista niște Pershinguri de partea cealaltă, sovieticii nu ar fi oare mai serioși în negocierile lor?

Nicolae Ceaușescu: Vedeți, aceste Pershing-uri se produc acum în Statele Unite ale Americii.

George Bush: Într-adevăr.

Nicolae Ceaușescu: Se pregătește și locul unde urmează să fie amplasate. Deci, nu se pune problema cum că Statele Unite să renunțe la fabricarea lor, ci doar să nu le amplaseze până nu se încheie negocierile, pentru că în momentul în care ele sunt fabricate, amplasarea lor nu durează prea mult. Trebuie avut în vedere încă un fapt. În ianuarie, va începe Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa, care, de asemenea, poate exercita o influență pozitivă. Deci, și posibilitatea unor negocieri directe, paralele, între NATO și Pactul de la Varșovia, pe această problemă, în primul rând, ar putea ajuta la o înțelegere. Plus conferința care va începe la începutul anului 1984.

George Bush: Aș dori, domnule președinte, să aflu răspunsul dvs. la o întrebare, dacă se poate, bineînțeles. Dacă există peste 300 de rachete SS-20 ale sovieticilor și se instalează prima rachetă Pershing, toată lumea ar spune continuați, continuați cu negocierile. Mă refer la opinia publică mondială. Uniunea Sovietică ar fi nevoită atunci să negocieze mai serios?

Nicolae Ceaușescu: Știți ce se va întâmpla? Amplasând dvs. rachete în RF Germania, ei vor amplasa în RD Germană și Cehoslovacia. În fond, SUA, fără să vrea, dau un ajutor Uniunii Sovietice pentru amplasarea rachetelor în aceste țări.

George Bush: Întrebarea mea este următoarea: ar înceta Uniunea Sovietică să negocieze?

Nicolae Ceaușescu: Probabil că vor continua negocierile.

George Bush: Așa este.

Nicolae Ceaușescu: Dar, între timp, vor amplasa rachete în RDG și Cehoslovacia, cu toate consecințele care decurg de aici. Ce are Europa de câștigat și ce au Statele Unite de câștigat din situația aceasta? Din punctul de vedere al Statelor Unite ale Americii? Dacă aș fi pus în situația să-1 judec - atunci SUA nu au decât de pierdut, pentru că sovieticii, oricum, merg și doresc, sunt obligați să meargă la o înțelegere pe problema acestor rachete. Schimbarea care s-a produs în Uniunea Sovietică necesită un anumit timp și, repet, trebuie ținut seama de acest lucru. De aceea, eu vă rog, totuși, să transmiteți din nou acest apel către președintele Reagan, mă adresez și dvs. și conducerii SUA de a reanaliza această problemă.

George Bush: Voi face acest lucru, îl voi transmite, în orice caz, dar presupun care va fi răspunsul. De asemenea, vreau să vă mai întreb un lucru, domnule președinte. Îmi dau seama că și dvs. ați putea juca un rol deosebit de important în găsirea unei soluții. Întrebarea mea este: având în vedre locul dvs, prestigiul deosebit de care se bucură vocea dvs, care este respectată în întreaga lume, ați putea face publică cererea de a se ajunge la „opțiunea 0"? Este singura modalitate morală prin care se poate rezolva definitiv această problemă. Îmi dau seama că este un lucru greu pentru dvs, dar aceasta este o cerință pentru întreaga lume.

Nicolae Ceaușescu: În primul rând, îmi cereți un lucru pe care 1-am făcut deja. Noi ne-am pronunțat și am spus că „opțiunea 0" este cea mai bună soluție și că avem nevoie de o Europă fără niciun fel de arme nucleare, că ar fi bine dacă s-ar ajunge la aceasta și imediat. Deci, noi suntem pentru o asemenea soluție și o susținem permanent, dar suntem realiști că ea nu se poate realiza acum. Însă, trebuie început cu ceva ca să ajungem acolo. Nici SUA, nici Uniunea Sovietică nu sunt gata să distrugă armamentul atomic din Europa, în 1983, dar sunt gata să reducă din el și să acționeze, în continuare. în direcția eliminării lui complete. Vedeți, una este să proclami „opțiunea 0" și alta este să vedem cum să o înfăptuim. Dacă i-am lua numai pe englezi și francezi, „opțiunea 0" înseamnă ca nici ei să nu mai aibă rachete nucleare.

George Bush: Dacă am înțeles bine, mai devreme ați spus că aceste rachete trebuie numărate și ținută evidența lor.

Nicolae Ceaușescu: Sigur că da, dar noi suntem pentru „opțiunea 0". Și să știți că săptămâna aceasta, noi vom începe din nou o mare campanie în țară, în favoarea împiedicării amplasării rachetelor cu rază medie de acțiune în Europa. Au fost la mine reprezentanții opiniei publice și mi-au cerut aprobarea să înceapă o mare campanie. Le-am dat aprobarea.

George Bush: Nu trebuie să faceți așa ceva pentru că aceasta înseamnă că vă situați pe o anumită poziție, înseamnă că doriți un „echilibru" în care, pe de o parte, să nu existe nicio rachetă, iar de cealaltă parte să existe 300 de rachete!

Nicolae Ceaușescu: Cerem să se realizeze un echilibru și ne adresăm americanilor și sovieticilor.

George Bush: Dacă această campanie se va pronunța împotriva unor noi amplasări aceasta se leagă numai de anumite rachete, nu și de celelalte.

Nicolae Ceaușescu: Noi cerem și retragerea celorlalte.

George Bush: Deci, până la urmă, ajungem la „opțiunea 0".

Nicolae Ceaușescu: Până la sfârșit, da. Dar trebuie să începem cu ceva, trebuie făcu primul pas. Ca să ajungi la „opțiunea 0", trebuie făcut un pas de aici până aici, deci, trebuie făcut un prim pas. În realitate, distanța este mult mai mare, dar eu vorbesc acum simbolic. Oricum, ca să faci acest lucru, trebuie făcut primul pas și primul pas trebuie făcut de sovietici și americani. Și trebuie să faceți acest lucru. Aceasta este problema. Noi, România, apărăm continuu SUA, dar începe să-mi fie foarte greu să mai apăr SUA pentru că ele trebuie să dea dovadă de o anumită flexibilitate. Prietenii sovietici și alții îmi spun: voi ne cereți nouă să dăm dovadă de înțelegere, dar cereți și americanilor să dea dovadă de înțelegere.

George Bush: Dar noi le-am arătat că dăm dovadă de înțelegere!

Nicolae Ceaușescu: Am eliminat multe formulări și acuzații și alte asemenea lucruri, dar este imposibil să mergem în continuare să fim apărători ai Statelor Unite, fără ca Statele Unite să dea dovadă de elasticitate în anumite probleme. Nu am apărat Statele Unite ale Americii așa, direct, ci pledând ca să se păstreze un echilibru și să se înțeleagă că, de ambele părți, trebuie să se facă eforturi mari.

George Bush: Numai că noi vrem un echilibru. Noi, absolut sigur, suntem de acord cu ideea de echilibru și le-am spus sovieticilor că dacă nu sunt de acord ca să le eliminam complet, atunci să fie de acord cu realizarea unui echilibru.

Nicolae Ceaușescu: Noi am prezentat câteva lucruri: amânarea, să înceapă tratativele între NATO și Pactul de la Varșovia, să lăsăm să se întrunească și conferința din ianuarie, din Europa, să se dea timp și conducerii sovietice — care este, totuși, o conducere nouă — să poată să meargă mai departe, să se găsească o soluție care să includă rachetele franceze și engleze și să începem cu ceva. Sigur, nu va fi un lucru ideal, va fi însă un început și vom avea toți de câștigat. Politic, și Administrația SUA și conducerea Uniunii Sovietice vor avea de câștigat.

George Bush: Și, între timp, vom negocia. Pot să vă asigur, încă o dată, domnule președinte, că noi suntem gata să continuăm negocierile. Vom rămâne la masa negocierilor cât va fi nevoie și vom negocia foarte serios. Ne vom dovedi cât de flexibili vom putea. Sunt lucruri la care aspiră, deopotrivă, poporul american și popoarele europene. În ceea ce privește chestiunea amânării, voi transmite președintelui urgent apelul dvs., dar nu cred că va fi de acord. Așa, cu foarte mare aproximație, care credeți că va fi perioada de acomodare pentru Andropov?

Nicolae Ceaușescu: Vedeți, eu am propus un an, dar chiar și propunerea unei perioade mai mici, de 6 luni, poate fi luată în considerare.

George Bush: Dar este deja la putere de un an. Atunci, de cât ar mai avea nevoie?

Nicolae Ceaușescu: În noiembrie sau decembrie va avea un an. Acum are 9 luni. Deci, încă până la jumătatea anului viitor și eu sunt convins că se va ajunge la o înțelegere. Să știți că și alte state acționează în direcția aceasta. Sigur, țările socialiste din Pactul de la Varșovia sunt interesate și ele să se ajungă la o înțelegere. Nu luați declarațiile pe care le fac. Să știți că nimeni nu vrea rachete pe teritoriul său, toți doresc să se ajungă la un acord. În felul acesta dați și timp să se poată acționa, să se poată soluționa lucrurile. În toamna aceasta, vor avea loc câteva întâlniri pe problema aceasta, inclusiv miniștrii de externe se vor întâlni. Deci, trebuie să se înțeleagă că este nevoie de un anumit timp. Eu sunt convins că, dacă Brejnev ar fi trăit, s-ar fi ajuns până acum la o înțelegere.

George Bush: Interesant. Numai că, din păcate, nu mai este timp.

Nicolae Ceaușescu: Dar trebuie să ținem seama de situația nouă (...) Să ne oprim aici?

George Bush: Pot să continui cu dvs toată noaptea. Este o conversație deosebit de interesantă - una dintre cele mai interesante pe care le-am avut în ultima vreme.

 Nicolae Ceaușescu: Mai avem și masa, mai discutăm și acolo.

George Bush: Am și eu o soție la dvs, pe undeva pe afară și poate că mă va părăsi, după 39 de ani de căsătorie!

Nicolae Ceaușescu: Sunt alături și probabil că ne vor critica pentru că am discutat prea mult!