Statul de drept devine cu pași repezi o mare marotă de descurajat egalitatea între statele Uniunii Europene. Mai-marii Europei vor începe condiționarea distribuirii fondurilor europene de ”statul de drept”.
Nimeni nu știe exact ce înseamnă ”stat de drept” dar persoana care va primi aceste competențe nobile de la tătucii noștri va decide cine și câți bani primește fiecare stat european în funcție de un criteriu imprevizibil și neclar. În mod cert, respectarea deciziilor Curții Constituționale este un element de care se condiționează existența Statului de drept.
Să înțelegem că Președintele nostru ar risca să ne lipsească de niște fonduri europene doar ca să o mențină pe Kovesi în funcție? Și va clama apoi că o menține pe aceasta în funcție ca să nu se fraudeze fondurile europene? Păi care fonduri? Dacă nu le vom avea, nu vom mai risca să le fraudăm.
Polonia și Ungaria au căzut deja în dizgrația mai-marilor Europei pentru că refuză să implementeze sistemul ocult care să asigure controlul acestor state de la nivelul statelor-mamă, în numele europenismului. Europa a devenit azi un lagăr închis, în care șeful este Germania, iar acum cine mișcă în front este deja blamat: i se bagă pe gât că nu mai respectă statul de drept.
O condiție a frăției cu decidenții europeni și probabil componentă a Statului de drept este și ruperea totală a relațiilor cu Rusia, considerată simbolul bolșevismului și arătată cu degetul de tutorii noștri ca răul suprem, de care trebuie să stăm toți departe, mai ales noi, foștii comuniști. În timpul acesta, conducătorii Germaniei și Franței, Mama Merkel și Tatăl Macron, se întâlnesc cu „dușmanul” nostru, al tuturor, diavolul Putin, elogiază un Marxideologul comunismului și semnează înțelegeri avantajoase rusofile pentru statele lor. Asta ce vrea să însemne?
Că Mama și Tata au voie să facă rele, dar noi, copilași neinițiați în ale „negocierilor”, nu avem voie să ieșim din cuvântul lor? Adică ei, majori fiind, merg prin baruri, consumă alcool și se uită la filme deocheate, dar noi, fără majorat la activ, avem restricții la așa ceva. Și mai avem restricții la ceva: la justiție corectă și procese echitabile, căci judecătorii noștri, lipsiți de maturitate poate intenționat, nu știu exact cum să judece și pe cine să bage la pușcărie și pe cine nu.
Cel mai bine știu ei și satrapii lor din structurile de forță, ocult construite, care decid cine moare și cine trăiește. Copilașii ăștia de prin sălile de judecată nu pot să aibă o viziune corectă în privința soluțiilor, le vom dicta noi, maturii oameni de aici, din fruntea Europei, prin cei „aleși”.
Putem risca noi, popor demn și luminat, să fim tratați mai rău decât ne tratau turcii în cele mai crâncene momente ale ocupației otomane? Președintele se află astfel în fața a două opțiuni care deopotrivă ne pot duce în infama situație a abandonării Statului de drept. Prima o reprezintă opțiunea de a nu respecta decizia Curții Constituționale, care conduce la situația abandonării statutului României de stat de drept. A două variantă, la fel de păguboasă, ar fi că respectă decizia Curții și aduce asupra noastră năpasta ieșirii de sub controlul strict al europenilor: ei au decis prin cine se vor ”stabili” corupții și NOI nu respectăm asta?
Europeanul Klaus e pus de Kovesi în această ingrată situație tocmai când se simțea atât de confortabil în funcția de Președinte. Ghinion!