Referendumul de duminica precedentă din Găgăuzia nu a fost decât un preludiu al activizării forţelor separatiste, pe măsura apropierii alegerilor parlamentare. Şi, în timp ce unele partide politice caută să extindă avântul referendumal asupra celorlalte raioane ale RM, atât pentru a-şi câştiga capital politic, cât şi pentru a sabota în continuare statul, un al doilea front (de fapt primul) este deschis în stânga Nistrului.
Cercul din jurul Chişinăului se strânge, iar coloana a V-a se ridică tot mai sus. Ce face Chişinăul în această situaţie? Răspunsul este unul singur: condamnă. Condamnă referendumul ilegal, apoi condamnă reţinerea directorului liceului Lucian Blaga din Tiraspol, a rămas numai să condamne faptul că pe transnistreni îi doare-n cot de condamnările acestea. Se creează impresia că dacă aşa-numita armată a aşa-numitei RMN ar trece Nistrul, în câteva zile toată Republica Moldova ar fi ocupată, iar guvernul ar pleca în exil, de unde ar împroşca cu condamnări, ca cu bulgări de zăpadă. În timp ce la Comrat liderii locali fac ce le dă prin cap, cu suportul declarat al unor forţe politice de la Chişinău, iar Tiraspolul îşi completează bugetul cu salariile profesorilor, guvernul se ocupă de lupta cu fumatul (nu şi cu contrabanda cu ţigări), parlamentul este prea emoţionat de revenirea în vechea sală de şedinţe (restaurată şi acomodată mai bine somnului în plen), iar preşedintele statului tace, inclusiv purtătorul său de cuvânt. Din păcate pentru guvernanţii noştri referendumul din Găgăuzia este doar un sondaj, nu un act de separatism cu încălcarea gravă a constituţiei, iar atacul asupra liceului din Tiraspol o simplă provocare, nu o ofensă ruşinoasă la adresa RM. Desigur, nu trebuie răspuns violent provocărilor, şi de a oferi astfel argumente separatiştilor, dar nici pasivismul total nu este o soluţie. De fapt, analizând toate acordurile încheiate, începând cu cel din 1992, se creează impresia că nu Transnistria s-a separat de Republica Moldova, ci invers, iar autorităţile de la Tiraspol sunt tratate ca parte egală, chiar mai poate egală decât Chişinăul. Desigur, Tiraspolul nu este decât un automat Kalaşnikov în mâinile Rusiei, ceea ce autorităţile noastre refuză vehement să recunoască oficial, deşi toţi cunosc că acordul din ’92 a fost semnat cu Moscova, nu cu Tiraspolul. Nicio guvernare n-a avut îndrăzneala să declare oficial şi hotărât, că raioanele din stânga Nistrului sunt controlat de o grupare criminală (band-formirovanie în rusă) cu sprijinul deschis al Federaţiei Ruse. Tot sâptămâna trecută s-au împlinit 14 ani de la cucerirea oraşului Groznîi de către forţele militare ruse la sfârşitul Celui de-al Doilea Război Cecen. Deci, prin urmare, luptătorii pentru independenţa Ceceniei (statul se numea Republica Cecenă Icikeria, actualmente formal evoluată în Emiratul de Caucaz) erau nu doar separatişti, ci şi bandiţi şi terorişti, pe când gardiştii şi cazacii de la Nistru, transformaţi peste noapte în armată naţională a RMN, sunt parte în conflict, mai că nu partea vătămată. Cât de mult ne-am îndepărtat de principiile Declaraţiei de Independenţă. Dar în afara acestor aspecte, cauza eşecului total al statului Republica Moldova în săptămâna recent încheiată, rezidă în faptul că în afara Transnistriei de la Tiraspol, mai avem o Transnistrie, împrăştiată prin toate raioanele patriei, care este în stare să saboteze acest stat prin simpla aplicare a ştampilei pe buletinul de vot. Aceasta a fost educată ori colonizată pe tot parcursul perioadei sovietice, la fel cum RSSM nu a fost creată ca un stat viabil, ci din contră, ca un stat sortit a fi dependent de creatorul său. Iar după obţinerea miraculoasă a independenţei, este lipsit de identitate, de un ideal spre care să tindă, şi de adeziunea cetăţenilor (majoritatea cu dublă cetăţenie), fiecare visând să trăiască într-o altă epocă ori într-un alt stat, numai nu aici. Cursul de integrare europeană luat de guvernare este un colac de salvare, poate. Dar cu integrarea europeană nu poţi acoperi toate găurile din societatea moldovenească, şi nu poţi aştepta să vină UE să-ţi convingă cetăţenii că tu meriţi să exişti. Maşina de spălat creieri sovietică şi-a făcut datoria, iar după trecerea la economia de piaţă, se pare că s-a transformat în maşină de spălat bani. Precum spunea scriitorul român Nicolae Filimon:"Nimic nu este mai periculos pentru un stat ce voieşte a se reorganiza, decât a da frânele guvernului în mâinile parveniţilor, meniţi din concepţiune a fi slugi şi educaţi într-un mod cum să poată scoate lapte din piatră cu orice preţ !!!".