Comuniștii români se împărțiseră după 23 august 1944 în două tabere, una condusă de Gheorghe Gheorghiu Dej, a celor care stătuseră în pușcăriile și lagărele din țară, și alta care o avea în frunte pe Ana Pauker, a celor veniți din patria lui Stalin cu Armata Roșie.
Ana Pauker se considera îndreptăţită să preia conducera Partidului Comunist Român. Cu ajutorul sovieticilor lui Stalin a fost numită în noiembrie 1947 ministru de externe, post pe care l-a deţinut până în mai 1952. O perioadă de timp a fost şi vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri.
De ce a fost STALIN de acord să recăpătăm ARDEALUL de NORD
În decembrie ’51 sau în ianuarie ’52, Gheorghe Apostol, un fidel al lui Dej, a fost la Moscova împreună cu Dej, Chișinevski și Miron Constantinescu, cu două probleme: modificarea planului cincinal și excluderea Anei Pauker din partid.
Povestea acestei vizite a fost spusă, în 1995, de Apostol pentru Arhiva de istorie orală a radioului public:
“Ne-am prezentat la Stalin. Şedinţa a avut loc de la 11:30 la 2:00 noaptea. Stalin lucra noaptea. Alături de Stalin era Beria, Molotov şi Nikoian. Ei erau patru şi noi tot patru.
După ce am discutat despre planul cincinal, Stalin ne-a întrebat: “ Mai aveţi probleme ?” “Mai avem una, tovarăşe Stalin” – a spus Dej. “Care ?” “Tovarăşe Stalin, în conducerea partidului sînt două păreri în legătură cu Ana Pauker. Unii susţin s-o excludem din partid, alţii susţin să n-o excludem din partid.” “Şi tu ce părere ai, Dej ?” “Eu nu sînt pentru excluderea ei din partid, tovarăşe Stalin.”
“Acum îţi răspund eu cu o întrebare: De cîte ori, Dej, ţi-am spus eu ţie că dacă Ana Pauker îţi pune piedici s-o dai la o parte? Şi de fiecare dată ce mi-ai spus, Dej ? Şi-acum îmi ceri părerea mea ? Spălaţi-vă pe cap cu Ana Pauker ! Voi aţi promovat-o, voi să o aruncaţi dacă vreţi şi din partid. Asta-i treaba voastră, nu-i treaba noastră.” (….)
Şi-am plecat de-acolo cu coada între picioare, cum se spune ! Am plecat de la el. Ne ducem la hotel, fiecare s-a dus la camera lui. După trei sferturi de oră suntem sculaţi de un adjunct de la Ministerul de Externe al Uniunii Sovietice că tovarăşul Stalin ne invită să servim masa împreună cu el.
Era iarnă. Era un viscol teribil. Ne-am încărcat în două sau trei Gaz-uri sovietice. Şi-am plecat la locuinţa lui Stalin afară din Moscova. Am intrat acolo, un salon mare. O masă întinsă, plină cu diferite bunătăţuri. Cu cristaluri, pahare de diferite mărimi ş.a.m.d. Ne-a primit Stalin foarte bine. Şi ceilalţi trei : Beria, Nikoian şi Molotov. Ne-am aşezat la masă.
Lângă Stalin a stat Beria, lângă Beria, Nikoian. Dej a stat în faţa lui Stalin, după aia Chişinevski, eu şi Miron Constantinescu. Şi-a început să discute fel şi fel de lucruri. Să se bea pentru toată lumea. Şi Stalin bea paharul până la fund !
Mă uitam la Stalin. Vedeam cum începe să i se învineţească nasul. Simţeam că ceva îl preocupă. Şi nu numai eu simţeam lucrul ăsta. Şi ceilalţi. Şi, la un moment dat, spre sfârşitul mesei, când era încălzit bine, spune lui Dej: “La Kremlin, în legătură cu Ana Pauker eu am spus părerea oficială a conducerii partidului şi a guvernului. Acum te rog să-mi permiţi ca aici, cu această ocazie, să vă spun părerea mea personală. Eu multă vreme am crezut că prin venele tale curge sânge de proletar. Acum sunt convins că prin venele tale nu mai curge sânge de proletar, curge sânge de mic-burghez. Eu, dacă eram în locul tău, de mult îi trăgeam una la mir Anei Pauker!” Am rămas cu toţii… înmărmuriţi pur şi simplu.
Dej se scoală: “Tovarăşe Stalin, noi avem foarte multe treburi de făcut acasă. Noi vă mulţumim foarte mult pentru primirea care ne-aţi făcut-o, pentru masa care aţi organizat-o în cinstea noastră, vă rugăm să fiţi de acord să ne retragem, că trebuie să ne pregătim să plecăm acasă!” Şi după Dej ne-am ridicat şi noi în picioare şi s-au ridicat şi ei. Şi-am fost conduşi până la ieşire. L-a luat Stalin la braţ pe Dej, şi-a dat seama că Dej este nemulţumit; spune: “Bă, Dej, bă! Nu trebuie să fii supărat, că între noi mai trebuie să ne spunem şi părerile personale. Nu numai cele oficiale. Cele oficiale sunt pentru public, pentru opinia publică. Da’ trebuie să ne spunem şi nişte păreri personale. Eu mi-am spus părerea mea cu privire la ceea ce aş fi făcut eu cu Ana Pauker.”
Cum l-a ÎMPUȘCAT tovarășul PĂTRAȘCU în burtă pe TOVARĂȘUL Gheorghe APOSTOL la uzinele MALAXA
Am plecat. Ne-am urcat în maşini… Am ajuns la hotel. Eram trişti… Ne-am aşezat în hol la o masă rotundă, cu nişte fotolii …. Şi Dej a comandat nişte apă minerală şi câte un pahar de coniac. Ne-a servit coniacul şi apa minerală. (….) Dej: “Uite, noi mergem acasă. O să discutăm în Biroul Politic şi-n C.C. poziţia lui Stalin faţă de ceea ce ne-a spus el, faţă de Ana Pauker.”
Ne-am făcut bagajele şi-am plecat la aeroport. Ne-am urcat în avion. Era un loc unde se putea ţine o discuţie… Era avion special. Ne-am strîns cu toţii pe lîngă Dej. Şi când ne-am apropiat de capitală, Dej spune: “Măi, băieţi, rămâne o problemă închisă! Aici în avionul ăsta. Nu vorbim cu nimeni despre ceea ce a spus Stalin”.
Şi nu s-a discutat lucrul ăsta cu nimeni. Am rămas singurul dintre cei prezenţi la discuţia asta cu Stalin. Uite, acum spun lucrul ăsta ca să se consfinţească prin banda asta care înregistrează cele ce vorbesc. Deci, Ana Pauker n-a fost agreată de Stalin, n-a fost trimisă de Stalin. Din contră, de multe ori i-a spus lui Dej s-o îndepărteze şi nu a îndepărtat-o”.