Bond, James Bond. Măcar o dată în viaţă trebuie să fi auzit această formulare. Nu la fel de populară este originea ei. Cum s-a născut personajul James Bond din celebra serie de filme dedicate spionajului? Dincolo de tributul dedicat ficţiunii, în ADN-ul poveştii îi regăsim pe Dusko Popov şi scriitorul Ian Fleming, ambii foşti spioni de carieră.
În 1912, la Titel, în Serbia, se năştea Dusko Popov, a cărui viaţă şi aventuri, la cât de intense au fost, l-ar fi făcut invidios inclusiv pe celebrul agent 007, conform allthatsinteresting.com. Provenit dintr-o familie foarte bogată, acesta a avut o viaţă în care luxul şi opulenţa au fost prezente din plin.
Când devenise un adolescent în toată puterea cuvântului, tatăl său le-a construit lui şi fratelui său o vilă somptuoasă lângă malurile Adriaticii. Escapadele pe iahturile de lux şi petrecerile scumpe arătau încă de atunci apetenţa lui Dusko pentru „cariera” de playboy.
Chiar dacă nu era de o frumuseţe răpitoare, Dusko avea un şarm şi o putere de convingere care i-au sedus şi pe cei mai mari spioni ai lumii. În asemenea condiţii, femeile din viaţa lui au fost biete victime fără nicio şansă de scăpare din mrejele poate celui mai mare agent din istorie.
Primul mare atu al lui Popov
Pentru educaţia sa, familia a decis să-l trimită la cele mai bune şcoli din Europa, astfel că tânărul a învăţat devreme să vorbească italiana, franceza, germana şi engleza. Faptul că devenise poliglot atât de rapid avea să fie mai târziu un avantaj decisiv.
Popov a petrecut ceva timp la o prestigioasă şcoală din Surrey, de la care a fost exmatriculat după ce a intrat în conflict cu un profesor ce-l surprinsese că fuma. Pedeapsa? Rebelul a fost bătut cu băţul. Decis că nu mai vrea să suporte durerea fizică după o a doua abatere, sârbul a luat băţul din mâinile profesorului şi s-a năpustit asupra acestuia. Aşa s-a terminat experienţa lui în Anglia.
Atras de avocatură pe continent
Revenit în Europa, Dusko şi-a terminat liceul şi a mers la Universitatea din Belgrad pentru a studia Dreptul. Dorea să devină avocat. Odată ce a obţinut licenţa, s-a îndreptat spre Germania, pentru Doctorat şi pentru a-şi îmbunătăţi germana.
Aici îl întâlneşte pe Johann Jebsen, care provenea de asemenea dintr-o familie foarte înstărită şi care avea aceleaşi gusturi de playboy: femei frumoase, petreceri şi maşini sport. Cei doi devin imediat prieteni, iar Popov descria relaţia lor astfel: „Amândoi eram dependenţi de maşinile de lux şi de femei, şi aveam suficienţi bani pentru a le întreţine pe ambele.”
Ura pentru nazişti era la vedere
Aventurile lor din cluburi le-au creat acestora reputaţia de bărbaţi fatali, dar cei doi mai aveau ceva în comun, ceva solid: îi urau pe nazişti. Popov era mai vocal, fapt pentru care a intrat de multe ori în conflict cu studenţii Universităţii din Freiburg, dar care a atras şi atenţia autorităţilor. Astfel, în 1937, chiar când plănuia să plece la Paris pentru a sărbători finalizarea studiilor doctorale, tânărul a fost arestat de Gestapo.
Jebsen l-a sunat imediat pe tatăl lui Popov, care şi-a folosit relaţiile sus-puse cu guvernul iugoslav şi a reuşit să-şi elibereze fiul. Opt zile a stat rebelul într-o închisoare din Freiburg, după care a fost îmbarcat într-un tren spre Elveţia, în care îl aştepta prietenul său dandy. Popov i-a spus acestuia că va face orice pentru a se revanşa faţă de ajutorul dat în eliberarea sa.
Primele contacte cu spionajul
În cele din urmă, în 1940, Jebsen a cerut favorul promis şi l-a convocat pe bunul său prieten la un hotel din Belgrad. Acolo l-a informat că s-a alăturat serviciilor secrete germane pentru a scăpa de serviciul militar şi dorea ajutorul lui Dusko în strângerea de informaţii.
Popov şi-a păstrat însă ura pentru nazişti la acelaşi nivel şi a mers la serviciile secrete britanice, care l-au sfătuit să accepte oferta lui Jebsen şi să le raporteze lor mişcările germanilor. Oficial, Dusko era agent dublu de spionaj. Talentul lui a de induce inamicul în eroare era de neconstestat.
Dincolo de actoria de care dădea dovadă în faţa naziştilor, proaspătul spion era ajutat cu aprobate de britanici pentru a-l credibiliza şi mai mult în tabără adversă. Germanii ar fi pus mână în foc pentru sursa lor inestimabilă, fapt pentru care îi alimentau viaţa luxoasă cu sume enorme. În fiecare oraş în care mergea era imposibil ca personajul să nu sară în ochi datorită atracţiei pentru femeile frumoase.
Operaţiunea Midas cu Popov la timonă
Germanii doreau să exploateze la maximum potenţialul celui pe care îl considerau omul lor şi s-au gândit să-l trimită în Anglia pentru a pune bazele unei reţele de spioni. Era de fapt operaţiunea Midas, a celor din MI6, care doreau astfel să slăbească inelul informativ al duşmanului ce voia să cucerească lumea.
Prima fază a planului a mers strună. Naziştii i-au dat 50.000 dolari pentru a-şi pune în practică ideea ce părea a lui. Agentul dublu trebuia doar să transmită suma mai departe celor pentru care lucra de fapt cu adevărat, adică britanicilor.
Cum s-a născut James Bond?
Numai că de la plan până la aplicare, uneori intervine ceva… Aşa a fost şi în cazul acelor bani, ce reprezentau o sumă imensă în acele vremuri. Într-o noapte din 1941, Popov a ajuns în Casino Estoril (Portugalia) cu toţi banii. Alături de el era Ian Fleming, ofiţer britanic însărcinat să protejeze „investiţia”. Un om de afaceri din Lituania se lăuda zgomotos că la masa lui de baccarat se poate pune orice miză în joc.
Atât i-a trebuit lui Popov, care a şi pus pe masă întreaga sumă. Liniştea s-a instalat imediat în casino, iar lituanianul i-a întrebat pe şefii casinoului dacă îl pot susţine în cazul în care pierde. Răspunsul a fost negativ, iar Popov a triumfat în faţa agitatorului, care s-a ridicat de la masă şi a plecat.
Operaţiunea fusese într-un mare pericol, motiv pentru care Fleming se îngălbenise la faţă. Scena a fost materializată mai târziu de scriitor în primul roman din seria Bond, „Casino Royale”. Ulterior, peste decenii, Popov a oferit propria versiune, susţinând că de fapt juca împotriva unor germani la masa de baccarat.
Dusko ia cu asalt şi Statele Unite
După incidentul de la casino, serviciile germane l-au trimis pe Dusko în SUA, cu scopul de a crea şi acolo o reţea eficace de spioni. A fost momentul în care MI5 şi MI6 i-au informat pe omologii americani, „împrumutându-l” astfel pe charismaticul spion. Conform unui interviu acordat după terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, naziştii erau interesaţi în mod special de informaţiile despre baza navală de la Pearl Harbor.
Informaţiile au fost prezentate de Dusko celor de la FBI, dar directorul J. Edgar Hoover nu le-a luat în seamă, atitudine pusă şi pe seama faptului că acesta manifesta neîncredere totală în străini. Totuşi, la câteva luni după semnalul de alarmă tras de Popov, Japonia a atacat baza navală de la Pearl Harbor.
Cei mai mulţi istorici cred că mai-marii naziştilor nu aveau nicio idee despre intenţiile japonezilor, dar din povestirile lui Popov reiese că exista cineva în spionajul german care ştia detaliile planului. Niciodată nu s-a putut dovedi cine a fost acea persoană. Atacul bazei navale însemna că SUA erau în război, iar planul britanicilor de a-i învinge pe nazişti avea şanse şi mai mari de reuşită.
Cea mai mare lovitură a lui Popov
Mai departe, Popov şi alţi agenţi dubli au fost puşi de Aliaţi să îi convingă pe nemţi că marea debarcare nu va fi în Normandia ci la Dieppe sau Calais. A fost o treabă atât de bine făcută încât naziştii, chiar şi după ce atacul Normandiei începuse, şi-au păstrat diviziile de rezervă crezând că mutarea tactică a Aliaţilor este doar o momeală. În cele din urmă, ezitarea aceasta i-a costat scump pe oamenii conduşi de Hitler.
Aceasta a fost cea mai importantă lovitură dată de Dusko celor care îi subjugaseră ţara şi care a schimbat decisiv istoria lumii. În 1945, la finalul războiului, Popov s-a stabilit în Franţa, iar la începutul anilor 1970 a lansat un volum de memorii despre viaţa de spion, „Spionaj-contraspionaj”. În afara acestui episod, a dus o viaţă departe de reflectoarele în lumina cărora arsese încă din adolescenţă, în briza seducătoare a Adriaticii…
Din cauza vieţii udate din plin cu alcool şi mult tutun, Popov a plătit ultimul tribut în 1981, când familia şi-a luat adio de la el. Povestea lui nu avea să moară, totuşi. Ofiţerul Fleming, devenit mai târziu Sir Ian Flemming, nu a rămas indiferent în faţa acestor detalii spectaculoase şi aşa l-a creat pe nemuritorul agent 007, Bond, James Bond.