Reunirea tuturor țărilor musulmane într-un singur Califat invincibil nu e numai visul islamiștilor din ISIS sau al-Qaida. Chiar și forțe politice mult mai moderate au același țel.
Pentru Europa, un astfel de conglomerat ar fi însă chiar mai amenințător decât Imperiul Otoman în momentul său de maximă expansiune. Asta pentru că o cincime din populația lumii ar trăi în acest stat multinațional care s-ar întinde din Maroc până la frontierele Chinei sau chiar dincolo de acestea.
Califatul este un stat islamic în care legea respectă cu strictețe învățătura musulmană. De altfel, chiar titlul de Calif asta înseamnă: urmaș al Profetului Mahomed. Tradiția acestui mega-stat musulman s-a transmis din zorii istoriei Islamului și până în timpurile moderne.
De altfel, de jure, Califatul a dispărut abia în 1924, când este desființat prin hotărârea guvernului turc. Același guvern revolutionar care în anul precedent îl detronase pe ultimul sultan, proclamând republica.
Decizia revoluționarilor turci nu a fost însă primită cu simpatie de toată lumea musulmană. Unii au protestat vehement. Un rege din Vestul Arabiei, Husain ibn Ali, susținut de englezi, pretinde acest titlu de urmaș al Profetului pentru sine. Regele saudit Abd al-Aziz se opune însă cu armele acestei pretenții și ocupă Mecca.
În 1926, Congresul Musulman se reunește la Cairo și încearcă să alegă un calif, dar fără succes. Nici încercările contemporane ale lui Metin Kaplan si ale lui Hizb-ut-Tahrir nu par să aibă deocamdată succes.
Califul din Koln, pe numele său Metin Kaplan, pare mai curând un exaltat. Mișcarea sa pentru califat nu a avut niciodată mai mult de o mie trei sute de adepți, cei mai mulți în Germania. Planurile sale sunt însă extrem de agresive. Kaplan vrea nici mai mult, nici mai puțin, decât să răstoarne regimul politic din Turcia și să făurească un stat islamic.
„Scopul nostru este controlul Islamului asupra vieții de zi cu zi. În alte cuvinte, Coranul trebuie să devină Constituția țării, sharia trebuie să devină lege, iar Islamul stat. La întrebarea dacă se poate combina Islamul cu democrația, există un singur răspuns - nu!”.
Considerată mișcare teroristă în Turcia, organizația lui Kaplan a fost abia în 2001 interzisă și în Germania. De mult mai multă protecție în Occident se bucură însă o altă mișcare transnațională musulmană. Hizb ut Tahrir (Partidul Libertății) visează un califat din Filipine și până în Maroc.
Organizația a fost fondată încă din 1953 de un jurist islamic sunit - Taquiddin al-Nabhani- și a ajuns la un milion de adepți în întreaga lume. Al- Nabhani a elaborat și un proiect de constituție, rămas neschimbat până acum, în care integrismul Islamic este singura idee călăuzitoare.
Astfel, califul ar fi ales de musulmani, doar aurul și argintul ar putea fi folosite ca monede, iar femeile se vor supune bărbatului. Mișcarea este interzisă astăzi în mai multe țări de pe glob: Rusia, China, Egipt, Turcia și Germania, dar filialele sale din Marea Britanie și Statele Unite ale Americii sunt în legalitate, deși Partidul Libertății refuză să recunoască dreptul Israelului la existență, iar în Afganistan, de pildă, îi susține pe talibani în lupta împotriva celor mai mari dușmani ai Islamului, Londra și Washington-ul.
Oricât de ciudate ar părea previziunile teoreticianului francez Guillame Faye despre Califatul mileniului III, este evident că milioane de musulmani din întreaga lume se gândesc să făurească un stat care să se poată opune Occidentului. Și chiar să-l supună.
O spune deschis istoricul francez Jean-Paul Roux în încheierea cărții sale „Istoria Războiului dintre Islam și Creștinătate 662- 2007”: „Un jurnalist algerian care imi lua un interviu despre primele mele cărți mi-a spus: Ne vom lua revanșa pentru Poitiers (victoria lui Carol Martel asupra arabilor n.r.). In anul 2000, Franța va fi musulmană. A păcătuit prin optimism. Încă nu este cazul, dar putem crede orbește că mâine nu va fi așa?"