Miliardarul american de origine maghiară George Soros publica în 2006 o analiză cu titlul “Misiunea globală a Europei”.
Între timp s-au schimbat multe pe bătrânul continent iar Soros nu este chiar străin de cele întâmplate, mai ales de sosirea a milioane de refugiaţi musulmani. Iată ce sarcini trasa el Uniunii Europene în urmă cu zece ani:
“Europa se află în căutarea propriei identităţi. Eu cred că este uşor de găsit: Uniunea Europeană întrupează principiul societăţii deschise, putând servi drept forţă a unei societăţi deschise globale. Să mă explic.
Conceptul de societate deschisă a fost folosit prima oară de filosoful francez Henri Bergson în cartea " Cele două surse ale moralităţii şi religiei". Una din aceste surse este tribală şi duce la o societate închisă ai cărei membri se simpatizează însa îi antipatizează pe toti ceilalti. Cealaltă sursă este universală, ducând la o societate deschisă ghidată de drepturile umane universale.
Karl Popper a modificat această schemă în cartea "Societatea deschisă şi duşmanii săi". Popper a indicat că o societate deschisă poate fi periclitată de ideologii abstracte şi universale, ca fascismul şi comunismul. Deoarece pretenţia acestor ideologii că deţin adevărul ultim este destinată a fi falsă, acestea nu se pot impune decât prin represiune. Din contră, societăţile deschise acceptă incertitudinea şi stabilesc legi şi instituţii care permit oamenilor cu viziuni diferite să trăiască împreună.
UE întrupează principiile unei societăţi deschise într-o măsură remarcabilă. (...) UE a apărut printr-un proces de inginerie socială - metodă considerată de Popper drept potrivită pentru o societate deschisă - condusă de o elită care a recunoscut ca perfecţiunea nu poate fi atinsă. S-a procedat pas cu pas, stabilindu-se obiective limitate în termene limitate, ştiindu-se că fiecare pas nu va fi de ajuns, fiind necesar un pas următor.
Aceasta abordare pas cu pas s-a oprit prin înfrângerea constituţiei europene. UE a rămas într-o poziţie dificilă cu 27 de membri şi o structură de guvernare pentru şase. (...) Din nefericire dezorientarea din cadrul UE este parte a unor tulburari globale.
SUA erau puterea dominantă care stabilea agenda mondială. Însă razboiul împotriva terorii al lui George W. Bush a subminat principiile de bază ale democraţiei americane prin extinderea puterilor executive. (...) Mai mult, războiul anti-terorist a fost contraproductiv. A dus la o creştere a ameninţării teroriste prin crearea unor victime nevinovate şi la un declin precipitat al puterii şi influenţei americane. Drept rezultat, SUA nu mai sunt în poziţia de a stabili agenda mondială.
UE nu poate lua locul SUA ca lider mondial. Însă poate da un exemplu, atât în interiorul graniţelor sale, cât şi în afară. (...)
Acum este nevoie ca europenii sa fie inspirati de ideea unei Uniuni ca prototip al societatii deschise globale. In principiu, aceasta inseamna ca UE are nevoie de o politica externa comuna. Iar aceasta este o parte a constitutiei europene care trebuie salvata de urgenta.(...)
Europa a facut putine progrese in formularea unei politici energetice comune, ramanand din ce in ce mai mult dependenta de Rusia, care nu a ezitat sa-si exploateze pozitia.
In mod asemanator, UE a esuat in a acorda un sprijin adecvat Georgiei sau in a impune sanctiuni adecvate Uzbekistanului pentru masacrul de anul trecut de la Andijan.
Nici politica europeana de vecinatate nu a reusit sa aiba vreo influenta, in vreme ce tratamentul acordat Turciei impinge un aliat important intr-o directie gresita. (...)
Nu mai trebuie spus ca o politica externa comuna nu ar trebui sa fie anti-americana. O astfel de postura ar fi contraproductiva deoarece ar intari divizarea comunitatii internationale initiata de administratia Bush.
Insa UE poate stabili un exemplu de cooperare internationala care sa fie preluat de o SUA sub o conducere diferita - care va veni fara indoiala”.