Filosofia progresistă și consumul de droguri așa-zis ușoare au multe în comun. Și nu e vorba numai de faptul că mulți dintre progresiști au nevoie de astfel de „stimulente” pentru a putea înfrunta psihic „opresiunea” sau că filantropii care investesc miliarde pentru a desființa granițele statelor europene plătesc regește și campaniile pentru legalizarea halucinogenelor.
Marele pericol este că ambele toxine provoacă mari probleme psihice consumatorilor. Ultimul exemplu este de-a dreptul șocant.
Un profesor de filosofie de la Universitatea Clemson susține, nici mai mult, nici mai puțin, decât că dispariția omului de pe suprafața Pământului ar avea efecte benefice asupra mediului și animalelor. Ideea extravagantă, ca să nu-i spunem altfel, apare în articolul „Ar fi extincția omului o tragedie” publicat în New York Times la sfârșitul lunii decembrie.
Autorul, pe numele său Todd May, susține că specia umană se face vinovată de crime de neiertat- opresiunea asupra animalelor și distrugerea mediului. În primul rând, spune profesorul care a „educat” mii de progresiști la viața lui, schimbările climatice provocate de om distrug ecosistemul.
În al doilea rând, creșterea rapidă a populației are efecte devastatoare asupra unor zone care altminteri ar rămâne neatinse. Al treilea argument este că fermele oferă condiții îngrozitoare de viață pentru miliardele de animale pe care oamenii le măcelăresc pentru a-și asigura hrana (și nu avem niciun motiv să presupunem că aceste practici s-ar putea diminua în viitorul apropiat).
După acest raționament corect din punct de vedere politic, concluzia lui Todd May vine de la sine:
"Am putea crede, așadar, că dispariția omenirii ar face lumea mai bună. Și totuși ar fi o tragedie. Nu vreau să spun acest lucru cu siguranță, pentru că problema este destul de complexă. (...) Dar, cu siguranță, pare o posibilitate demnă de luat în calcul și asta mă tulbura.".
Tulburarea bietului profesor nu a dispărut nici până în zilele noastre. Nu vă gândiți că a fost dus la balamuc, Doamne, ferește! Numai că, atunci când studenții săi l-au căutat să-și apere punctul de vedere, a refuzat să facă orice comentariu. Sigur, cârcotașii ar putea spune că mă folosesc de delirul unui profesor anonim pentru a-mi manifesta ura față de nobilele idealuri ale corectitudinii politice, multiculturalismului și diversității.
Problema nu e asta!
Nu aberațiile lui Todd May sunt problema, ci faptul că astfel de indivizi, cu idei dintre cele mai năstrușnice, sunt lăsați să intoxice generații întregi de studenți care, mâine- poimâine vor conduce cea mai mare putere militară a planetei. Urmăriți cu atenție ce declară luptătorii pentru justiție socială de peste ocean și veți vedea că pericolul e cât se poate de real.