Ce vrea președintele (a se citi Sistemul, cel care se află în spatele său) de la această moțiune? Vor guvernarea? Vor să ajungă la putere cu partidulețele din opoziție pentru a aduce bunăstare poporului?
Nici gând. Și atunci? De ce atâta circ și pălăvrăgeală? E simplu de tot... îl interesează un singur lucru în prezent: procurorii, mai exact șefii acestora. Pentru că nu există putere în această țară pentru Sistem, fără funcțiile de conducere din parchete, care conduc și dictează apoi cine trăiește și cine moare.
Și, pentru a aduce prosperitate unei grupări protejate de undeva de sus este nevoie doar de procuratură. Ei, procurorii, au drept de viață și de moarte asupra destinului social, economic și politic al unor indivizi. Dacă el, Sistemul, prin Iohannis, poate stabili cine îi conduce pe procurori, deci poate stabili cine „moare”, nu are nevoie de nimic altceva: va câștiga alegeri, va câștiga referendumuri, va scoate oameni în stradă și va manipula cetățeni. Căci, este nu foarte greu, ci imposibil, să explici unor mase de indivizi că „penalii” procurorilor nu sunt adevărații „hoți”, că cei reali se află la dospit, iar cei „uciși” cu dosare sunt doar victime care nu au sau au pierdut protecția, de acolo, de sus. Iar cei mai mulți dintre judecători, cei care nu erau inconștient de corecți, erau subordonați prin Secția Specială de anchetare a lor din cadrul DNA, care nu se dorea deloc a fi desființată, cum se încearcă cu cea actuală, numită de CSM.
Procurorii sunt stăpânii judecătorilor, cât timp șefii lor numiți tot politic le pot încropi dosare din orice... iar acesta este visul oricărui Sistem opresiv, dictatorial: controlul asupra judecătorilor! Judecătorul este, de fapt, cheia oricărui stat democratic, de drept: dacă îl controlezi pe el, prin presiune, controlezi integral statul. Singura șansă ce s-a acordat acestei nații a fost anul 2016, când românii au acordat votul lor alianței de ”penali” care le promisese dreptate până la capăt. A primit în schimb nimicul negocierii cu premieri numiți tot de Sistem și a rămas acasă, în lehamitea firească, după ce a văzut că speranțele îi fuseseră distruse de un cuplu de lași vânduți pentru binele propriu unui Sistem care i-a nimicit fără milă.
Singura campanie „de succes” în România este aceea: ei fură, nu îi votați! De unde știm că fură? Ne spun acești prieteni ai președintelui-sistem, numiți de el, adică procurorii. Acesta a fost motivul pentru care PDL – ul a absorbit PNL: pentru a deveni partidul Sistemului-președinte, iar liderii săi să își dobândească imunitatea după crâncenele tunuri date în perioada de maximă haiducie a băsiștilor. Acesta este și motivul pentru care „pisicuțul” Ponta, propunătorul lui Kovesi, se umilește în fața națiunii prin semnarea Pactului Rușinii cu Sistemul: crede că va primi imunitate și că lui Ionuț Matei i se va șopti duios despre salvarea lui. Așadar, soarta moțiunii depinde de un singur ministru: al justiției. Și rezultatul va depinde de un singur lucru: este succesoarea Tu-Dorelului dispusă să execute întocmai ordinele Sistemului? Este Sistemul suficient de sigur că Ana va executa întocmai ordinele? Dacă DA, moțiunea va pica, iar numirea șefilor procuraturii va fi făcută potrivit ordinelor, de Ana. Dacă NU sunt siguri că va executa întocmai ordinele, moțiunea va trece și niciun alt ministru nu va prezenta relevanță cu excepția ministrului justiției, cel ce va fi executantul perfect al Sistemului. Soarta moțiunii de cenzură depinde, așadar, de un singur om și de obediența acestuia față de Sistem.
Așa stând lucrurile, stai și te întrebi: oare ce ar fi bine să se întâmple? Să treacă sau să nu treacă moțiunea? Să aibă sau nu guvernul Lui? Și îți răspunzi cu tristețe: e fix același lucru! Pentru că dacă nu trece moțiunea, înseamnă că deja îl are ...