Nu vă faceți iluzii, chiar dacă nu există un guvern mondial și multe dintre pericolele din Franța și Germania par foarte îndepărtate, România va împărtăși, orice am face, soarta Occidentului.
În bine, dar mai ales, în rău. Și, din păcate, viitorul pare din ce în ce mai amenințător. Lumea liberă la care visam când țara noastră construia „socialismul multilateral dezvoltat” devine din ce în ce mai mult o amintire. Sub bunăstarea statelor dezvoltate se afl[ un butoi de pulbere a cărui explozie ar putea transforma totul în fărâme.
Să nu credeți că fac aici apologia vreunei alte forme de guvernaret, că pledez pentru vreo alianță n[ucitoare cu Rusia, China sau cine știe ce altă putere.
Democrația occidentală din vremurile bune, nu democrația liberală a zilelor noastre, a fost, cel puțin până acum, cea mai rațională formă de organizare pe care a cunoscut-o omenirea. A asigurat nu doar dezvoltare accelerată și bunăstare generală, dar și respect pentru libertatea cuvântului și dreptul fiecăruia de a trăi după cum îi place.
Numai că toate aceste libertăți și drepturi sunt acum în pericol. Și nu numai din cauza valului uriaș de imigranți sau a amenințării islamismului. Germenii dispariției modului de viață pe care îl prețuim se află înăuntrul societății euro-atlantice în care încercăm de vreo 30 de ani să ne integrăm.
În ciuda sentinței lui Francis Fukuyama, democrația liberală nu este sfâșitul istoriei, ci, din câte se pare, începutul unui ev întunecat. Despre cauzele acestei prăbușiri vorbește și publicistul Jonah Goldberg în cartea sa „Sinuciderea Vestului”. Goldberg spune că marea problemă a societății occidentale este ingratitudinea.
Faptul că Occidentul a reușit practic în numai 300 de ani să progreseze mai mult decât în toată istoria umanității e un adevărat miracol. În loc să fie mulțumiți de aceste realizări fără precedent, unii nu fac însă altceva decât să atace fundamentele bunăstării și ale libertății.
„Capitalismul a creat o clasă de intelectuali, artiști, jurnaliști și birocrați plini de resentimente, care e hotărâtă să distrugă legitimitatea formulei capitaliste" (așa cum susțin Schumpeter și James Burnham).
Iar această furie distrugătoare nu a rămas fără urmări. “Cultura noastră afirmă acum că sentimentele individuale sunt singura formă autentică a adevărului (când de fapt sunt, mai degrabă, o expresie a instinctelor) și consideră miracolul (capitalist n.r.) drept un cuvânt codat care ascunde privilegiile albilor, lăcomie și opresiune”.
Educați de zeci de ani în această atmosferă nihilist-marxistă occidentalii zilelor noastre au abandonat valorile tradiționale.
“Chiar și când ecosistemul cedează, oamenii tot au nevoie să aparțină unui grup și să caute un scop. Cauzele acestei degradări sunt nenumărate și prea complexe pentru a fi enumerate, dar printre ele se află distrugerea familiei, imigrația masivă și expansiunea comunităților online, care tind să le înlocuiască pe cele reale”.
Goldberg crede că efectul nu poate fi decât unul- renașterea tribalismului și distrugerea societății în lupte fratricide.
“Asta se întâmplă pentru că suntem legați printr-un instinct de coalizare, așa ne-am adaptat la realitate în cursul evoluției noastre milenare. Specia noastră se simte mai sigură în cadrul unui trib care luptă împotriva altor triburi (așa cum scria psihologul John Tooby).”
Goldberg nu vorbește aici numai de „identity politics”, de politicile prin care extrema stângă încearcă să ridice minoritățiile sexuale și etnice, împotriva ordinii așa-zis patriarhale și a popoarelor albe, dar și despre naționalismul și rasismul pe care ingineriile sociale din ultima vreme le-au trezit din adormire.
Sfârșitul Occidentului nu poate veni din afară, spune Goldberg. Dacă va fi ca societatea noastră să dispară, va fi vorba de o sinucidere.