Un american de 58 de ani a supraviețuit în ciuda tuturor vicisitudinilor, după ce s-a pierdut timp de cinci zile într-o zonă muntoasă. A crestat pe o bucată de lemn un „bilet de adio” adresat familiei sale, pentru că era pregătit să moară.
Un scenariu descris și în cărți: ce faci dacă te pierzi în sălbăticie, în timp ce te afli pe traseu într-o pădure departe de lume? Nu ai semnal la telefonul mobil, nu ai hrană cu tine și nu ai nici cea mai vagă idee unde te afli. Ți-e teamă că te așteaptă un calvar sau că vei muri pe acolo.
Într-o astfel de situație disperată s-a găsit Mike Vilhauer, la începutul lunii august. Se afla într-o excursie la pescuit în Mokelumne, la circa 140 km est de Sacramento, California, când ceea ce a început ca o excursie de relaxare pentru un weekend s-a transformat într-o luptă pentru supraviețuire. „Pescuiam în acel lac. Era un lac mic și eu eram într-un caiac, singur pe acolo. Am pescuit toată ziua, dar n-am avut niciun succes”, a povestit bărbatul. Așa că a decis să caute lăcuste, pe care să le folosească drept momeală.
Cinci zile în pustietate
Căutările lui l-au dus tot mai adânc în pădure. Pentru că nu a găsit insecte, a vrut să se întoarcă la locul de campare.
„Am trecut peste o creastă a muntelui și mă așteptam să văd lacul, dar nu era niciun lac”, a spus el... Vilhauer și-a dat seama că se rătăcise. La început n-a intrat în panică, dar s-a înfuriat. Pentru că începuse să bată vântul și se apropia furtuna, a căutat un loc în care să se adăpostească. Și a găsit un pin uriaș. S-a învelit cu crengile, dar hainele îi erau deja ude, așa că a stat treaz toată noaptea, la fel ca și în următoarele patru nopți, după cum a relatat bărbatul pentru postul public de radio american (NPR). N-avea alimente cu el, dar a evitat dezhidratarea bând apă din bălți și pâraie. „Am băut mereu foarte multă apă”, a spus el.
Mobilizare de forțe, în căutarea lui Vilhauer
În tot acest timp, echipele de salvare din opt comitate au început operațiunea de căutare. La un moment dat, un elicopter de căutare și salvare a survolat chiar aria în care se afla Vilhauer, dar nu l-a văzut. Au fost, desigur, momente când Vilhauer și-a pierdut speranța. A avut mai multe tentative de a trece de cealaltă parte a crestelor muntoase, doar că atunci când ajungea în vârf, își dădea seama că urma un alt vârf, apoi altul și apoi altul...Când a obosit, a încetat să mai caute drumul spre civilizație.
„M-am așezat și timp de câteva minute m-am gândit: „Cam asta e. Nu pot să mai continui așa”, a spus el. Doar că nu putea pur și simplu să renunțe, așa că și-a făcut un plan: să se întoarcă la lacul de unde a plecat și să rămână acolo până când îl va găsi cineva.
„A fost un carusel de emoții”, a povestit el. S-a gândit la familia lui, la soția lui și la greșelile pe care le-a făcut și care l-au adus în situația respectivă. A coborât pe o stâncă și a observat un chiparos, într-o zonă mai puțin împădurită, cu pietriș.
Strigăt de ajutor scris cu crengi
A reușit să scrie cu crengi rupte din chiparos un mesaj, înalt de 2 metri și jumătate: cuvântul HELP. În cele din urmă, unul dintre elicopterele care-l căutau i-a văzut mesajul. „Am văzut elicopterul și eram disperat deja, mă gândeam că nu o să mă observe, că o să meargă spre alte creste, dar apoi s-au întors”, a povestit bărbatul. S-a ridicat imediat în picioare, a început să strige, să sară și să-și fluture cămașa, timp de 30-40 de secunde, după care s-a simțit epuizat.
Aparatul, de fapt, survola zona, pentru a ghida o echipă de salvamontiști de la sol. Când a apărut primul membru al echipei de salvare în pădure, Mike a știu că era salvat!
„De fapt, primul care a apărut a fost un câine. Un câine de urmărire. Imediat, în spate, era un membru al echipei care mă căuta. Apoi am privit în sus și am văzut că erau mai multe persoane care soseau, toate îmbrăcate cu veste portocalii. Am simțit o adevărată ușurare”, spune Mike.
Acum, Mike Vilhauer este din nou în Sacramento, momentan, se recuperează, dar s-a întors la viață. Iar luna viitoare se va întâlni cu membri ai echipei de căutare din comitatul El Dorado, cei care i-au văzut mesajul și l-au salvat. Și de data aceasta nu va avea nevoie de crengi de chiparos ca să scrie „Mulțumesc!”.
Zona sălbatică Mokelumne se află în Munții Sierra Nevada, la est de Sacramento și la sud de Lake Tahoe. Mike Vilhauer a fost cinci zile pierdut pe munte, după ce a plecat de la locul de campare pentru a găsi momeală de pescuit
Oameni care au înfruntat natura
Luna trecută, un caz petrecut în Rusia a emoționat o lume întreagă. Karina Cilitova (foto), o fetiță de doar trei ani, a petrecut 11 zile în taigaua siberiană, unde urșii și lupii umbă în voie, fiind salvată de cățelul care o însoțise în sălbăticie. Fetița plecase de acasă încercând să dea de tatăl său, care muncea într-un sat vecin, dar s-a rătăcit prin pădure.
Cățelul, pe nume Kirahaan, i-a ținut Karinei de cald noaptea, ghemuindu-se lângă ea, dar, după nouă zile, animalul s-a întors în sat, alertând familia. Mama ei îi observase lipsa abia după patru zile, crezând că fetița este în compania tatălui. Autoritățile, plecate deja în căutarea minorei, nu au trebuit decât să îl urmeze pe cățelus care le-a dus într-un tufiș unde fetița stătea ghemuită. Ea s-a hrănit cu fructe de pădure în tot acest răstimp și a băut apă din pârâuri. Spre surprinderea medicilor, starea ei de sănătate era bună.
La începutul acestui an, povestea unui alt pescar, de data aceasta un salvadorian, Jose Salvador Alvarenga (foto), părea ruptă dintr-un film hollywoodian. Omul supraviețuise 13 luni pe mare, mâncând pește și broaște țestoase și bând sângele păsărilor și propria-i urină, înainte ca barca lui să fie dusă de curenți pe Insulele Marshall, la circa 8.000 de kilometri de locul de unde plecase, un orășel de pe coasta Mexicului.
El plecase la pescuit cu un amic, în decembrie 2012, dar o furtună le-a împins barca în larg. Partenerul său a murit după patru luni. Alvarenga a fost de acord să fie supus unui test poligraf după ce multă lume a contestat veridicitatea experiențein sale. Testul a arătat că pescarul spune adevărul. El a declarat, într-o conferință de presă, că viața lui în decursul celor 13 luni va fi transpusă într-o carte și, dacă Hollywood-ul este interesat, și într-un film. La întoarcere acasă, în Salvador, Alvarenga a fost primit ca un adevărat erou. (Paul Ciocoiu)