Parlamentul turc a aprobat joi noaptea mai multe articole esențiale ale pachetului legislativ privind reforma constituțională, care vor permite președintelui Turciei să fie membru al unui partid politic și să emită decrete, ceea ce ar reprezenta încă un pas către regimul prezidențial dorit de actualul șef al statului, Recep Tayyip Erdogan.
Acțiunea de politică internă este una majoră de creștere a puterii centrale a președintelui și poate duce la eliminarea stării de urgență, care oricum îi conferee șefului statului atribute speciale, după tentativa de lovitură militară de stat din 15 iulie 2016.
AKP, susținut de Partidul Mișcării Naționaliste (MHP), a înaintat la începutul săptămânii proiectul legislativ care prevede sporirea atribuțiilor executive ale președintelui Erdogan pentru a preveni riscul formării unor coaliții guvernamentale fragile, așa cum s-a întâmplat în ultimii ani. În schimb, principala formațiune de opoziție, Partidul Republican al Poporului (CHP), și Partidul Democrat al Poporului (HDP, pro-kurd) se tem că reforma constituțională va alimenta autoritarismul. Dealtfel, în tentative de a bloca votarea legii, în Parlamentul turc argumentele au mers până la confruntarea fizică între părțile care apără sau resping acest transfer de atribuții de la Premier la Președinte, attribuții care însă nu definesc pe deplin o republică prezidențială. Însă acțiunea leagă definitiv soarta Turciei de regimul și personalitatea lui Erdogan.
Cele trei articole aprobate joi noaptea stabilesc rolul de supervizare al Parlamentului turc, permit președintelui să păstreze legături cu partidul său politic și detaliază puterile executive ale șefului statului, printre care cea de a emite decrete. Aprobarea articolelor respective este un semnal pozitiv pentru AKP, deși amendamentele vor trebui să treacă de încă două proceduri de vot înainte ca întregul pachet legislativ privind reforma constituțională să facă obiectul unui referendum, așteptat în primăvara acestui an.
Ca stat membru al NATO, Turcia a avut întotdeauna în istorie un statut special în ceea ce privește raportarea la pachetul de principii și valori fondatoare ale democrației liberale. În trecut chiar și pedeapsa cu moartea a fost parte a acestor realități. În plus, dacă UE privește mult mai critic negocierile cu Turcia din cauza acțiunilor de după tentativa de puci, sancționând condamnările și epurările în masă, NATO are o abordare pragmatică, realistă și ceva mai flexibilă, chiar dacă statele membre verbalizează proteste în legătură cu acțiunea internă a Turciei lui Erdogan. Excepționalismul e permis statului din prim planul frontului Alianței care se ocupă de bariera revărsării Orientului Mijlociu către continent și este obligat să gestineze relații sensibile și echivoce cu Rusia și Iranul, de unde libertatea și marja de manevră mai mare în gestionarea coerenței și controlului asupra situației interne și în angajarea acestor relații externe.
Pe de altă parte, Turcia se confruntă în mod constant cu valuri de terorism intern și extern care provin de la Daesch/ Stat Islamic, de la PKK și gherila kurdă, de la DKPC, anarhiștii de stânga(absenți în ultima vreme, de la atentatul la consulatul american) și de la FETO, organizația Hizmet a lui Fetullah Gulen, declarată teroristă de Ankara, deși nu există probe directe ale vreunui atac terorist susținut pțnă la această oră. Regimul Erdogan pune însă în sarcina sa tentativa de lovitură de stat, edificarea așa-numitului “stat paralel” și legătura asasinului ambasadorului rus la Ankara cu organizația prin studiile efectuate. Referirea la legătura dintre FETO și piloții care au doborât avionul rus deasupra teritoriului turc a fost abandonată pas cu pas.
Există și o amenințare serioasă privind posibilitatea alegerilor anticipate în Turcia, dacă pachetul de reforme constituționale nu va fi aprobat de către Parlament, potrivit lui Mustafa Sentop, președintele comisiei parlamentare pentru afaceri constituționale. Pentru a fi votată, legea constituțională are nevoie de sprijinul a cel puțin 330 dintre cei 550 de membri ai parlamentului turc, după care ar urma să fie organizat un referendum. AKP și MHP au împreună 355 de parlamentari. Articolele adoptate joi noaptea au trecut cu sprijinul a 340-343 de parlamentari, de unde perspectiva clară a trecerii acestor prevederi.