ROBOR, cursul leu – euro, audieri la diverse comisii din Parlament, Mugur Isărescu și, implicit, Banca Națională a României sunt parte a celui mai intens subiect al acestor zile.
Poate că e normal, pentru că Banca înseamnă bani și banii vor fi mereu un subiect interesant. Se prezintă schema Bugetului anual, se spune că se fac presiuni pentru ca rezerva valutară de stat să fie la dispoziția politicienilor, lumea uitând că pentru o asemenea schimbare de administrare ar trebui o schimbare de lege și asta se face doar cu acordul altor 28 de șefi de bănci centrale. De fapt, aceste mize de scandal sunt atât de vizibile și de simpliste încât le consider acompaniamentul de fanfară al adevăratei melodii care deocamdată scapă urechilor neinițiate în astfel de jocuri.
Eu cred că adevărata miză a scandalurilor din ultima perioadă este schimbarea majoră care urmează să fie făcută la Banca Națională. Toate semnalele spun că Mugur Isărescu se apropie de finalul ultimului său mandat la guvernarea banilor românești. Iar agitația din ultima perioadă are legătură cu mirosul îmbietor răspândit de sfârșitul lui Isărescu.
O să enumăr aceste semnale și fapte. În primul rând, vârsta. Mugur Isărescu împlinește 70 de ani în luna august a acestui an și chiar el a afirmat că dacă era un simplu profesor universitar ar fi ieșit la pensie la această vârstă, fără a mai putea profesa.
Dar nu e vorba numai de vărsta fizică, dar și de cea împlinită pe poziția din fruntea BNR. Practic – excepție făcând câteva luni, în 1990, când a fost cu misiune diplomatică în SUA, și anul când, din poziția de prim-ministru, i-a ușurat trecerea spre eternitate muribundei CDR – Mugur Isărescu a condus destinele leului de la căderea comunismului încoace.
În declarațiile publice din ultimul an, Isărescu a lăsat să se înțeleagă că se apropie momentul pensionării sale. Și mie mi-a lăsat impresia că se pregătește de retragere, în urmă cu o săptămână, când l-am întâlnit la o conferință și am avut ocazia de a schimba câteva cuvinte singur cu el.
Pe lângă aceste ”semne” și semnalele pe care guvernatorul le dă că se pregătește de plecarea din funcție, mai sunt importante și datele tehnice ale reînoirii mandatului. În luna mai a acestui an se vor organiza ”alegeri” pentru Consiliul de administrație al BNR și vor fi propuși, din rândul lor, guvernatorul, primvice-guvernatorul și vice-guvernatorii. Cei votați de Parlament își vor intra în atribuții în octombrie 2019. Suntem în ianuarie, ce rost ar mai avea scandalurile, dacă lucrurile se vor schimba radical peste numai câteva luni?
O primă ipoteză care circulă în anumite medii este că Mugur Isărescu s-ar fi înțeles cu parte din conducerea Alianței de guvernare ca să rămână încă un mandat și scandalul ar avea ca scop stricarea acestei înțelegeri. Argumente că un asemenea aranjament e posibil sunt destule. În primul rând, există o declarație a lui Liviu Dragnea, din primăvara lui 2018, în care spune că l-ar sprijini pe Isărescu pentru încă un mandat la BNR, dar mulți cred că declarațiile de intenție ale Liviu Dragnea nu au importanță.
Apoi e argumentul euro. La ultima investire, în 2014, după un vot masiv și din partea PSD, Isărescu spunea că și-ar dori să tureze motoarele pentru ca România să treacă la euro în 2019. Trecerea la euro este marea neîmplinire a lui Mugur Isărescu după aproape 30 de ani de guvernare și cred că ar fi în stare să miște multe pârghii pentru a-l vedea împlinit.
În fine, al treilea argument l-am primit de la un amic din BNR, de aceea e subiectiv, dar trebuie auzit și el. Întrebasem dacă guvernatorul își mai dorește un mandat. ” Nu știu să-și spun dacă mai vrea sau nu. Doar el poate afirma lucrul ăsta și la momentul respectiv o va face explicit. Pot să-mi exprim o opinie personală, pe fondul lipsei unui lider care poate asigura această funcție, cu tot ce presupune ea în plan intern, dar mai ales în plan internațional (membrii UE, FMI, BCE, etc), să fie propus să mai ia un mandat. Poate dacă ”realizăm” o ieșire totală din toate sistemele mai sus enumerate, atunci nu mai contează cine vine pe scaun. Putem fi chiar și unul din noi doi...”
Nu pot să fac abstracție de seducătoarea idee de a fi așezat pe fotoliul de guvernator al BNR, seducătoare chiar și pentru mine. Natural, întrebarea este cine mai e sedus de această ipoteză, având, spre deosebire de mine, și pârghiile pentru a ajunge acolo?
Ochii se îndreaptă la început pe cei care sunt acum în CA al BNR, dar trebuie ținut cont că mandatele lor expiră și ele în octombrie. Singurul care nu este în această situație este Eugen Nicolaescu, dar el vine de la liberali și e greu de crezut că PSD sau ALDE ar negocia pierderea funcției de guvernator pentru o înțelegere în jurul numelui lui Nicolaescu, chiar dacă pe vremuri el a fost un susținător vocal al USL.
Ceilalți despre care se vorbește că i-ar putea lua locul lui Mugur Isărescu sunt apropiați de PSD. Daniel Daianu are alura de personaj enigmatic, așa cum ne-a obișnuit actualul guvernator, dar se spune că Dăianu nu și-ar dori această poziție, dar e posibil ca ea să nu-i fost oferită destul de credibil. Al doilea pe listă este Florin Georgescu, el fiind considerat eminența cenușie a deciziilor din Finanțe în guvernele PSD de după 2012. Totuși, alungarea lui Ionuț Mișa de la conducerea ANAF, Mișa fiind considerat un ucenic al actualului primvice-guvernator, e un semn ca Georgescu nu se mai bucură de trecere la PSD-ALDE, așa cum era pe vremea lui Victor Ponta. În fine, al treilea actual membru al CA despre care se vorbește ca despre un pretendent la fotoliul suprem în Finanțe este Liviu Voinea. Fost ministru al Bugetului, Voinea a fost propunerea de premier a lui Dragnea, după căderea lui Ponta, dar a fost o propunere irosită, Klaus Iohannis avându-l la acea oră, sfârșitul lui 2015, pregătit pe Dacian Cioloș.
Dar poate că actualele scandaluri sunt menite tocmai pentru a mări această listă de pretendenți, prin propulsarea unor nume noi în Consiliul din care va face parte și viitorul guvernator. Și aici există deja o listă pe piața zvonurilor. În primul rând sunt eternii contestatari ai politicilor fiscale și pro-bănci comerciale ale BNR, Lucian Isar și Gheorghe Piperea. Primul are mai multe șanse, simțind un oarecare vânt favorabil în PNL pentru el și Alina Ghorghiu. Mai sunt și nume de bancheri sau foști parlamentari care au ratat numirile din 2014 încoace, toți de la defunctul PDL sau apropiați acestui partid, Cristian Popa, Andreea Paul sau Anca Boagiu. Apoi sunt adversarii din actuala conjunctură politico-economică ai lui Mugur Isărescu, Eugen Teodorivici și Daniel Zamfir, amândoi vocali, amândoi cu susținere în partidele lor. Aici trebuie să spun că nu cred în zvonurile că Darius Vâlcov s-ar pregăti pentru o funcție în BNR.
Am enumerat, în această a doua parte a articolului, mai multe nume, dar e vreunul capabil să conducă destinele monedei noastre naționale, oricare ar fi ea, în următorii ani?