S-a întâmplat la ora opt dimineaţa, vineri 12 mai 1933, oră la care pe nave se ridică pavilionul. Dar pentru cel mai vestit marinar român, cel care și-a ales pseudonimul Jean Bart, a însemnat sfârșitul
Moartea lui Eugeniu Botez, alias Jean Bart, a avut loc pe strada Doamna Oltean nr. 158 din Bucureşti. Ce putea stiliza Frederic Storck pe cripta albă din cimitirul Bellu, decât bricul Mircea – simbolul tuturor marinarilor români. I-ar mai fi trebuit peste jumătate de secol pentru a face tot ce a visat. Venit din nordul ţării, de la Suceava, în şcoala din Păcurari – Iaşi, lui Eugeniu Botez nu îi putea fi învăţător decât I. Creangă.
Apoi s-a dus la „Şcoala Fiilor de Marină” şi la „Şcoala de Artilerie, Geniu şi Marină”. A scris de la 20 de ani, după marşul cu prima navă şcoală Mircea, romanul de călătorie „Jurnal de bord – Schiţe marinăreşti şi Militare”. În 1898 fost avansat locotenent la bordul torpilorului „Alexandru cel Bun și transferat la „Inspectoratul navigaţiunilor din porturi”, timp în care scrie nuvela „Moartea Pilotului”. Despre viaţa pescarilor din Deltă va scrie „La Bătrâneţe” în Noua revistă românească și a fost fondator la „Revista Maritimă” ce a aparut, în 1901, la Brăila.
Director de studii la „Şcoala de Marină Constanţa”, unde predă limba română şi geografia, căpitan al portului Călăraşi, în anul 1900 a navigat în zonele nordice cu o navă comercială. a mai fost comisar maritim la Sulina – în 1912, unde a scris „Războiul lupilor”, iar după voiajul spre America ca delegat la „Congresul Navigaţiei din Philadelphia”, i-a apărut lucrarea „Peste Ocean”. A ajus și șeful Căpităniei portului Constanţa, apoi a ajuns din nou la Sulina cu gradul de locotenent comandor, dar este trecut în rezervă.
Pentru noile volume este premiat de Academia Română. Nu stă mult pe tușă, pentru că este mobilizat în septembrie 1917, numit comandant militar al portului Sulina, scrie Cum se desleagă chestiunea Dunării. Director general în Ministerul muncii ( 1921 ), participă la Congresul de Navigaţie – de la Cairo din 1924, membru în comitetul de înfiinţare şi conducere a „Ligii Navale Române”, unde va declara : „…Numai printr-o ligă navală, printr-o propagandă care este necesară, cu atât mai mult la noi, întreaga suflare românească va fi pregătiră să înţeleagă rostul şi locul apei în propăşirea neamului.”, a scris Jean Bart.
După pensionare – 1930, comandorul Eugeniu Botez activează în Ministerul Sănătăţii, și se publică lucrările „Pe drumuri de apă”, „Viaţa unei corăbii româneşti”.
Eugeniu Botez este primit în Societatea Scriitorilor Români, membru corespondent al Academiei și ales în 1931 – secretar al LNR, fiind director- fondator la revista „România Maritimă şi Fluvială” – publicaţie ce va aduce spiritul marinăresc în toată ţara, descriind viaţa porturilor şi atmosfera de la bordul navelor.
În anul 1933 I se tipăresc apare volumule „Europolis” şi „Cartea Dunării”, boala îl macină, curând părăsind lumea scrisului şi a marinăriei. Acesta a fost marinarul-scriitor Eugeniu Botez, zis şi Jean Bart. Liceul din Sulina, teatrul din Tulcea şi Biblioteca Academiei Navale îi poartă pseudonimul cu cinste. Eugeniu Botez, s-a năsut pe 28 noiembrie, în 1874, la Burdujeni, județul Suceava și a murit pe 12 mai 1933 la Bucureşti. Pseudonimul ales de Eugeniu Botez, Jean Bart, a fost un corsar şi ofiţer francez din secolul XVII. Numeroase nave militare franțuzești i-au purtat numele.