În timpul împăratului Liciniu (308-321), persecuțiile împotriva creștinilor s-au extins mult în Răsărit. Însă, din ce erau omorâți, creștinii se înmulțeau.
Dintre acești mulți mucenici, pe 10 iulie sunt pomeniți cei 45, care au murit în chinuri cumplite, pentru Hristos, în cetatea Nicopole din Armenia. Căpeteniile lor se numeau Leontie, Mavrichie, Daniil și Antonie.
Celor 45 le-au fost tăiate mâinile și picioarele, iar trupurile au fost aruncate în foc. Multe erau încă vii.
Oasele lor au fost aruncate în râul Lices, dar au fost luate de câțiva credincioși și puse la loc de cinste. După moartea lui Liciniu, în cinstea celor 45 de mucenici s-a zidit o biserică, iar oasele lor, așezate aici, s-au transformat în izvor tămăduitor.