Ion Iliescu, în calitate de președinte al României, a fost primit în audienţă de cinci ori de către Papa Ioan Paul al IIlea, pe 1 februarie 1991, 14 septembrie 1992, 29 martie 1995, 17 decembrie 2001 şi 30 septembrie 2004.
La penultima vizită la Vatican, Ion Iliescu l-a prezentat papii pe unul dintre “copiii” săi de suflet, Şerban Nicolae, care din iunie 2001 era consilier de stat pentru probleme juridice la Cotroceni. După ce a dat mâna cu Sfântul Părinte, cariera lui Şerban Nicolae a fost una divină. Până ieri, când a avut un accident de parcurs. Liviu Dragnea i-a luat două şefii dintr-un foc, pe cea a grupului senatorilor PSD şi pe cea de la comisia juridică a Senatului.
Deşi revoluţia l-a prins muncitor la „Mecanică Fină”, în 1997 a intrat în avocatură de unde a fost extras în 2001 de Iliescu. Însă, cum spuneam, după întâlnirea cu Papa Ioan Paul al II-lea norocul în viaţă al lui Şerban Nicolae a luat proporţii.
I s-a încredinţat coordonarea Comisiei speciale privind cercetarea faptelor penale săvârșite de miniștri, lăudându-se cu dosarele„Băsescu – Flota” și „Mureșan – Sunoil”. În 2002 şi-a început cariera universitară ca lector la „Spiru Haret”. În iunie 2004 a fost propus de premierul Adrian Năstase și numit de președintele Ion Iliescu în funcția de ministru pentru relația cu Parlamentul. A rostit jurământul de ministru pe de rost.
La alegerile din noiembrie 2004 a fost ales senator de Ialomița, din partea PSD. Din septembrie 2005 și până în aprilie 2006 a fost și europarlamentar, observator la Parlamentul European.
A primit titlul de doctor în relaţii internaţionale, cu propunere „magna cum laudae”, în 2009. Tot în acel an a fost numit secretar de stat, şeful Departamentului Schengen din Ministerul Administraţiei şi Internelor.
În 2012 a fost ales senator de Mehedinţi, pe listele USL. Din decembrie 2016 a devenit senator de Bucureşti.
Cariera lui Şerban Nicolae stă dovadă că Papa Ioan Paul al II-lea a fost canonizat pe merit: chiar făcea minuni.