Comentariile injurioase la articolul meu din ediţia de vineri a Evenimentului zilei privind linşajul mediatic al lui Mircea Cărtărescu arată că atacurile furibunde, orchestrate de televiziuni, politicieni şi năimiţii din presa de scandal, şi-au atins ţinta.
Românilor neinformaţi li s-a vândut imaginea unui Mircea Cărtărescu autor-de- doi-bani, pornograf, o nulitate, un îmbuibat ale cărui cărţi au fost traduse de marile edituri occidentale la ordinul lui Traian Băsescu. Pentru semidoctul resentimentar, orice poveste de succes trebuie să aibă o latură sordidă. Voinţa de distrugere a neo-jihadistului cultural e egalată doar de ceea ce un eseist contemporan numea "voinţa de-a-nu-cunoaşte." Explicaţiile logice şi adevărul nu-l interesează. Deşi n-a citit niciun rând din opera celui mai important scriitor român ivit în ultimii treizeci de ani, dezlănţuie războaie de exterminare nu doar a cărţilor, ci şi a omului. Degeaba-i spui brutei mancurtizate că Mircea Cărtărescu era un nume respectat pe plan internaţional când ICR-ul a lansat, în 2005, programul de traduceri în străinătate a autorilor români (prima carte finanţată de ICR a apărut în 2006, un volum de M. Blecher, editat în Spania, iar de atunci s-au mai adăugat alte 354 de titluri în treizeci de ţări). Poeziile şi prozele lui Cărtărescu circulau deja în haina unor edituri de primă mână — de-ar fi să pomenesc doar legendara New Directions, strâns legată de numele unor Ezra Pound, William Carlos Williams, William Saroyan, editură care i-a tradus în premieră în Statele Unite pe André Gide, Rilke, Kafka, Lorca, Paz, Mishima, Montale şi mulţi alţi autori geniali. Şi tot degeaba-i spui că niciun juriu din lume — pentru că finanţările de la ICR s-au acordat exclusiv pe baza deciziei comisiilor independente, de specialişti — nu poate refuza solicitările unor edituri care fac şi desfac prestigiile în lumea culturală mondială. În meschinăria fără leac din România, contestarea marelui scriitor are şi o semnificaţie mai amplă decât demonstrarea "cârdăşiei politice" Cărtărescu-ICR-Băsescu. Ea decurge din violenţa anti-cultură, anti- Occident şi anti-civilizaţie a activiştilor ajunşi vedete publice doar pe baza ştiinţei de a minţi şi denunţa. Pasivitatea tradiţională a societăţii noastre (vă amintiţi, "mămăliga nu explodează"), frecuşurile, geloziile, resentimentele şi agenda culturală nostalgic-ceauşistă a multor personaje şi instituţii de azi pregătesc revenirea la epoca dirijismului cultural, a ierarhizărilor valorice decise de potentaţii politici. Ne putem aştepta, în perspectivă, chiar la pedepse administrative (prin interzicerea de a beneficia de resurse publice) a celor care nu sunt "pe linie". Nu e nevoie ca denigratorii, falsificatorii de informaţii, conservatorii ori proştii agresivi să fie mulţi. Dar ei sunt, să recunoaştem, bine organizaţi. Magnetul care-i ţine împreună e ura împărtăşită. Proscrierea lui Mircea Cărtărescu e un caz-şcoală dintr-o barbară operaţie de a îngenunchea independenţa spiritului. Uciderea în efigie a lui Cărtărescu e doar un episod al restauraţiei în forţă. Accesul nelimitat la mass-media şi autoritatea instrumentelor statului sunt folosite în mod abuziv şi iresponsabil. Ba chiar criminal. Aşa că, încă o dată: jos labele de pe Cărtărescu! Jos labele de pe libertatea de creaţie! Proscrierea lui Mircea Cărtărescu e un caz-şcoală dintr-o operaţie barbară de a îngenunchea independenţa spiritului.