Dacă şi CTP spune că USL se poartă precum cămăşile brune hitleriste în 1933, când au luat puterea şi au anihilat instituţiile statului, e nasol.
Ar mai fi câţiva nevoiţi să-şi mănânce în direct, la oră de vârf, vraful de comentarii elogioase sau pline de speranţă la adresa consensualismului şi bunului simţ ce urmau să debuteze după înlăturarea odiosului guvern Boc-Udrea. În ele, se forţau să nu observe ce se vedea deja cu ochiul liber: mediocritatea agresivă şi lipsa de autocenzură în comportament a noii garnituri PSD-PNL.
Care e forţa tânără şi integră promisă, ce urma să lase certurile deoparte şi să scoată România din criză: amuzanţii Liviu Pop, Andrei Marga, Mircea Diaconu, Ioan Rus? Corlăţean, Haşotti? Daniel Constantin sau dl. Chiţoiu, omul cu insolvenţa Hidroelectrica? E o întâmplare că cei mai teferi la cap, după comportament, par să fie dl Georgescu, cenzor extern pe buget, şi dl. Cepoi, preluat de la guvernările anterioare?
De fapt, nu mai contează. Guvernarea Ponta e încheiată, după cum o arată tăcerea asurzitoare a baronilor PSD, ce aşteptau rezolvări elegante, fără tărăboi ale problemelor lor - şi când colo s-au trezit fără rezolvări, dar în schimb cu un şir de scandaluri neprovocate. Dacă singura expertiză antrenată în Opoziţie de Ponta&comp a fost spumegatul "jos Băsescu", era clar că, săltaţi brusc la decizie, vor avea o criză de identitate.
Acum se încearcă cronicizarea bolii şi agonizarea până la alegeri, legitimând totul prin atacuri la preşedinte. Nu e însă clar ce i se reproşează de data asta, deoarece nu le-a întors nici o lege, nu s-a opus la numirea miniştrilor şi a făcut pasul îndărăt de la Bruxelles. Cum lasă Băsescu capul jos, cum devine evident ceea ce USL şi trâmbiţaşii lor s-au chinuit să ascundă de prin 2007 încoace: anume că lupta lor nu e atât cu preşedintele, cât cu normele şi spiritul statului de drept.
Important e deci să ne gândim la România de după scurtul mandat al lui Ponta şi cercului său de mardeiaşi politici de cartier. Ea nu arată bine. Nu e clar care e planul B al USL, odată ce strategul Năstase a intrat la închisoare (nu detenţia, lungă-scurtă, contează, ci imposibitatea de a fi ales, precum şi previzibila ejectare din reţelele de influenţă ale Facultăţii de Drept, unde ar fi chiar culmea să rămână profesor). E posibil să nu existe, după ce atâta lume mizase pe Ponta, ceea ce e îngrijorător. Dincolo, la PDL, se simte deja letargia instituţionalizată o dată cu alegerea necompetitivă a preşedintelui Blaga. "Greii PDL" - deşi poate vom discuta odată în ce sens sunt ei grei, în afară de cel propriu, fizic - s-au retras ca de obicei la o miuţă şi au copt scheme de negociere cu corupţii de prin echipele adverse, scheme veşnic falite, lăsându-i pe Macovei şi Preda să se bată de-adevăratelea. Are aerul că le-ar conveni foarte tare să stea pe fund, aşteptând ca presa şi societatea civilă să-l dea jos pe Ponta. Strategia, dacă o fi vreuna, pare să constea în reapropierea călduroasă de Dan Diaconescu, imediat după invalidarea constituţională a noii legi electorale. El va căpăta spaţiu pe televiziuni ca să rupă cât mai mult din electoratul frustrat şi năuc al USL şi, în condiţii de vot proporţional, să relanseze jocul. Ca de fiecare dată, după ce vor pleca de la guvernare actualii huligani instituţionali, vom avea de ales tot răul cel mai mic.