SENATUL EVZ: Şpaga, puşcăria şi politica

Sâmbătă, 23 octombrie 2010, pe o scenă din Craiova… Flancat de rapsozii populari Petrică Mâţu Stoian şi Constantin Enceanu, fostul primar Antonie Solomon, proaspăt eliberat din puşcărie, îşi explică suspinând oful în faţa amatorilor de muzică populară.

"Nu ştiţi ce greu este să stai cu 18 persoane întro cameră de 5 pe 3, eu nu am suportat nici în domiciliul meu să stau aşa aglomerat", explica fostul deţinut viaţa în Penitenciarele Colibaşi şi Galaţi. Peste o sută de craioveni aplaudă cugetarea. La finalul spectacolului de muzică populară, primarul-pârnăiaş mai produce încă un tril: "Na, na, na că n-am murit/ Duşmanii au înnebunit/ Nu mă văd ei mort pe mine/ Că Dumnezeu încă mă ţine". Acest şlagăr valoros merită să devină refrenul tuturor şpăgarilor zglobii şi şturlubatici care blagoslovesc cu prezenţa lor politica noastră dâmboviţeană.

Pentru memorie, primarul făcuse puşcărie aproape 6 luni, între 3 martie şi 8 septembrie 2010, pentru luare de mită în formă continuată, fals şi uz de fals. Procesul, e important de subliniat, este încă nefinalizat. La temelia procesului, însă, stă închirierea unui stadion cu fabuloasa sumă de un euro pe lună şi o înregistrare telefonică ce ar proba şpaga. După ieşirea din puşcărie, primarul e reales pe 5 noiembrie 2010, cu 342 de voturi pentru şi 10 împotrivă, liderul filialei locale a partidului din care face parte acum. Celor care se grăbesc să acuze partidul le reamintesc că, în 2004, şturlubaticul era în alt partid.

Alt exemplu, aceleaşi ingrediente. Atunci când europarlamentarii furioşi l-au huiduit copios, la scenă deschisă (un fapt fără precedent în istoria Parlamentului European), Adrian Severin ar fi putut fredona, de exemplu, maneaua lui Solomon, din noul jilţ cu numărul 777 - flancat de Gigi Becali şi Corneliu Vadim Tudor. În locul sunetului aşteptat de public - anume al crăpării obrazului respectivului politician - în acest caz, dar şi în general, avem o manea lălăită, multă abureală şi tupeu în stare pură ("cine e Ponta să-mi ceară el mie demisia?"). Aici vorbim de un fost ministru de externe al României, exclus pe 23 noiembrie 1998 dintr-un partid şi primit cu braţele deschise de altul. Şpaga merge mână în mână cu traseismul pentru bizonul politic dâmboviţean.

Să reamintim pe scurt datele "problemei": o firmă britanică fictivă, în fapt nişte jurnalişti britanici sub acoperire, reuşeşte să obţină un amendament la o lege bancară prin Severin, care este filmat părând că acceptă 12.000 de euro. Amendamentul efectiv a fost depus de Sebastian Bodu. La judecata ulterioară a partidului, în urma scandalului, şeful organizaţiei, Marian Vanghelie, a izbucnit în lacrimi, probabil după ce auzise că Severin îşi explica demisia forţată celor prezenţi ca fiind "formală şi temporară". De altfel, ziua de 28 martie 2011 a coincis nefericit cu aniversarea de 57 de ani rodnici şi spornici ai (încă) eurodeputatului. Sunt convins că mulţi români i-au urat în gând un călduros "La Mulţi Ani!" - pentru şpagă şi pentru pierderea Insulei Şerpilor.

Alt exemplu: pe 17 martie 2010, fostul primar al oraşului Baia Mare a fost condamnat definitiv şi irevocabil la doi ani şi jumătate de puşcărie pentru abuz în serviciu. Speţa se referea la cumpărarea unui imobil cu o jumătate de milion de euro, de patru ori preţul normal. Omul a intrat la zdup, la Gherla. Părerea şefului său de la partid, după eliberare: "L-am întâlnit pe Cristian Anghel, cu multă plăcere de altfel… îl apreciez în mod deosebit pentru activitatea sa în administraţie, pentru ţinuta sa civică, intelectuală… dacă doreşte să îşi reactiveze condiţia de membru de partid, eu nu sunt decât bucuros".

Votanţii unei Românii cuprinse din când în când de câte un spasm anticorupţie probabil ţopăie şi ei de "bucurie" şi "plăcere". Nu am spaţiu să mă ocup de toţi: Niculescu cu atacul de cord televizat live, Gutău, edilul condamnat pentru şpagă, puşcăriaşul şi ex-deputatul Bivolaru, cel pentru care colegii s-au dus încolonaţi la Parchet, senatorul Voicu, Fătuloiu… Constat doar că şpaga şi puşcăria par a fi ingrediente politice esenţiale pe-un picior de plai, pe-o gură de rai.