MIHĂIEŞ: "Studiaţi-i o clipă fotografia: căutătură dârză, înfiptă direct în ochii privitorului, cu o nuanţă voit dominatoare".
Tunsoare ca la carte. Costum impecabil, de firmă, cămaşă asortată, cravată fără cusur. Ceas de aur. Mâinile stau încrucişate pe piept, într-o poziţie atent regizată: nici relaxată, dar nici crispată. Degete fine, îngrijite. Pe chip, un specialist a aşezat reflectoarele ca la Hollywood. Şi totuşi, înalta ştiinţă a luministului i-a jucat o festă: departe de-a ne livra imaginea unui descendent al Părinţilor întemeietori, lumina pune în evidenţă trăsăturile personajului: ceva între contabil şi boxer. Vă place? Ei bine, mie nu. Şi asta nu din cauza amănuntelor enumerate mai sus. Nu-mi place decorul. În spate, lucios-aristocratice, ţepene, ocupând două rafturi, stau şiruri de cărţi. Pot fi orice: de la Encyclopaedia Britannica la documentele legate în piele albastră ale cutărui club de golf. Lucrate impecabil, ele au un singur cusur: sunt evident neatinse. În loc să emane căldura obiectului intens folosit, cărţile reprezintă elemente atent compuse din recuzita unui personaj obişnuit să-şi facă reclamă. Îmi imaginez că n-ai cum să intri în biroul lui dacă nu posezi, la rându-ţi, conturi cu multe cifre.
Dea Domnul să mă înşel, dar nu cred că dl Cătălin Predoiu e ministrul justiţiei de care avem nevoie în acest moment. Aşa cum ni-l înfăţişează fotografia furnizată de guvern, el pare încă unul din acei yuppies inodori-incolori- insipizi dâmboviţeni ce-şi imită colegii de dincolo de ocean. Ca şi ei, a adunat în timp-record mormane de bani. Şi, asemeni lor, posedă o personalitate alcătuită mai mult din gesticulaţie decât din substanţă. Nu e nevoie să demonstrez că tinereţea în sine nu e o virtute. Uitaţi-vă la junii politicieni ai României şi trageţi concluziile de rigoare. De la agresivitatea cinică a lui Şerban Nicolae, la unsuroşenia lui Codrin Ştefănescu, la vulgaritatea stupefiantă a Laviniei Şandru, la şmecheria neliniştitoare a lui Cosmin Guşă, o pleiadă de juni ahtiaţi de putere populează coşmaresc ecranele televizoarelor şi paginile ziarelor. Nu ştiu de unde a apărut Cătălin Predoiu şi nu ştiu dacă relaţiile sale cu Rompetrolul au jucat vreun rol în nominalizare. Presimt, doar, că noul ministru al justiţiei va interpreta partitura ce-i fusese atribuită şi lui Chiuariu: aria temporizării, pe fond de reprimare a indezirabililor.
Instinctiv, un avocat e un om al compromisurilor. Ne putem, aşadar, aştepta la tragerea pe linie moartă a mult trâmbiţatelor dosare de „mare corupţie“. Nimeni nu are nici timpul, nici interesul dezgropării unor morţi de care nu-şi mai aduc aminte nici rudele apropiate. Rapiditatea numirii şefului de la Justiţie - fără consultarea premierului cu liderii liberali şi graba cu totul necaracteristică a preşedintelui de a accepta propunerea lui Tăriceanu - arată un singur lucru: absenţa mizei serioase a acestei funcţii în perioada urmă- toare. Fotoliul s-ar putea să-l impresioneze doar pe dl Predoiu însuşi, mare colecţionar de onoruri, se pare - de vreme ce n-a uitat să-şi treacă în CV diverse isprăvi „intelectuale“, mai degrabă înduioşătoare, decât impresionante.
Oricum, semnalul transmis prin această numire sugerează că bătălia din apropiatele campanii electorale se va duce în alte direcţii decât corupţia, deconspirarea „sistemului ticăloşit“, hoţiile oligarhilor sau demascarea abuzurilor din zona administrativă. Dacă lucrurile vor sta altfel, abia aştept să fac amendă onorabilă. Alta ar fi fost situaţia dacă, în cele din urmă, Norica Nicolai şi susţinătorii săi ar fi reuşit să-i forţeze mâna lui Călin Popescu-Tăriceanu. E sigur că voluntara ex-procuroare din Călăraşi ar fi declanşat măcar un război al răfuielilor cu detractorii - în frunte cu Traian Băsescu. Prin numirea lui Predoiu, frontul s-a deschis în altă parte: în interiorul PNL. Premierul a declanşat - chiar dacă nu şi-a propus - o bătălie cu echipa de contestatari din propriul partid. Aripa Orban-Antonescu- Nicolai-Haşoti nu-şi ascunde, de multă vreme, nemulţumirea faţă de „moderaţia“ lui Tăriceanu. Setoşi de sânge, aceşti veşnici anarhişti de iarmaroc nu vor ezita să treacă la atacul pe faţă. Până acum, s-au mulţumit cu mârâieli mai mult sau mai puţin piezişe. De-acum, vor ataca la baionetă, simţind că momentul revanşei a sosit.
Tânărul înscăunat la Justiţie - despre care ştim, deocamdată, un singur lucru: că-i plac fotografiile kitsch - nu bănuieşte că numirea lui (care a iritat toate partidele!) s-ar putea să aibă cu totul alte semnificaţii: declanşarea unor intense lupte pentru poziţii avantajoase în campaniile electorale. Deocamdată, e vizibilă îndepărtarea premierului de propria gardă pretoriană. Marea întrebare e, însă: de cine se va apropia?