Sorin Ioniţă: "Săptămâna trecută vorbeam aici de promovarea turismului în România şi recurentul – dar irelevantul – efort de a inventa un “brand de ţară”, soluţia-minune preferată de toţi oficialii care nu prea ştiu ce e de făcut, sau de firmele de PR care speră să ia contractul."
Ca să promovezi turismul la noi trebuie început cu trei lucruri simple şi clare, care fac parte din funcţiile de bază ale statului, înainte să comanzi clipuri TV şi albume cu poze- ONT. Anume, trebuie rezolvată infrastructura de transport, ca turistul să poată ajunge în ţară şi la obiective; trebuie salvat patrimoniul istoric, în special cel construit, şi aplicate strict regulile de mediu, urbanism şi protecţia peisajului; şi trebuie ca statul să-şi ia în serios funcţia de autorizare a hotelurilor şi pensiunilor, oprind inflaţia actuală de stele şi margarete, pe care nimic din calitatea ridicolă a serviciilor nu o justifică.
Din cele trei priorităţi, ultima ar avea poate de-a face cu un Minister al Turismului, dar poate fi îndeplinită şi de o agenţie mai mică, cu funcţie exclusivă de clasificare a unităţilor de cazare. Restul funcţionarilor pot trece lejer în sectorul privat, astfel încât să-şi valorifice direct expertiza, cu importante economii la bugetul de stat. Primele două priorităţi, esenţiale, sunt sarcini complexe pe care trebuie să şi le asume guvernarea în ansamblu, cu un plan de acţiuni şi monitorizare cu indicatori. Protecţia zonelor naturale sau construite cu caracter specific trebuie de fapt pusă ca urgenţă zero, pentru că nimeni nu va veni să viziteze oraşe ale căror centre istorice s-au umplut de turnuleţe ieftine de sticlă, nici munţi erodaţi cu păduri defrişate, nici Delta Dunării în care un deputat de meserie arhitect şi-a construit un palat ţigănesc cu baluştri pe malul canalului Sulina.
Pomeneam săptămâna trecută în această rubrică şi de cetatea Râşnov, una din cele mai mari şi bine păstrate cetăţi ţărăneşti din Ardeal – şi un adevărat studiu de caz privind pericolele promovării entuziaste a turismului atunci când ai instituţii publice slabe, incapabile să aplice legea. Cum soarta Castelului Bran ca obiectiv vizitabil, retrocedat moştenitorilor, nu e clară, este de presupus că tot iarmarocul cu temă Dracula ma migra curând în vecinătate, la Râşnov, sporind şi mai mult presiunea pe un monument istoric deja vandalizat.
Pe scurt, situaţia stă aşa: în 2000, primăria Râşnov semna un contract asociere cu firma unui italian, pentru “lucrări de restaurare, consolidare, amenajare în scopul conservării ca obiectiv istoric” şi închirierea de spaţii comerciale, capitol la care cetatea este menţionată drept ,,complex turistic” (?!). Urmarea a fost că, timp de cinci-şase ani, s-au executat acolo lucrări de calitate amestecată, mare parte fără proiect, avize sau supraveghere arheologică, restaurându-se în grabă ziduri inventate (care ulterior au şi căzut, la o ploaie) şi căsuţe-butaforie, distrugându- se straturi arheologice, în ciuda unor avertismente venite din partea Ministerului Culturii sau a legii care este foarte clară în acestă privinţă.
Interesant este cum, rând pe rând, diversele niveluri ale acestui minister (structura centrală, serviciile de specialitate, direcţia judeţeană Braşov) au cedat precum piesele de domino şi au început să trimită recomandări tot mai blânduţe către operatorul privat, sugerând celebra soluţie românească: “intrarea în legalitate”, adică întocmirea unei documentaţii post-factum care să justifice orice s-a construit deja ilegal. Cea mai tare fază o reprezintă o adresă a Direcţiei Monumentelor din 2004: în loc să pună piciorul în prag, DM face acum presiuni la primăria Râşnov pentru ca aceasta să dea mai repede aviz proiectelor de restaurare ale italianului, deoarece întârzierea “dă temeiuri suplimentare investitorului să continue fără rigoarea tehnică şi controlul legal necesar diferite intervenţii” (!).
Şi mai interesant e faptul că instituţia cea mai preocupată de protejarea patrimoniului pare să fie Primăria Râşnov, care la o adică încasează bani buni din taxele de vizitare a buticurilor şi terasei-bar ridicate fără proiect în incinta monumentului. La o adică, ea şi-ar putea vedea liniştită de treabă, elibera avizele cerute şi “promova turismul”. Iar nu, curios, structurile pline de experţi ale Ministerului Culturii şi Direcţiei Monumentelor. În fine, în vara lui 2008 primăria recuperează cetatea prin sentinţă judecătorească şi solicită Ministerului comisie de anchetă pentru a se constata starea cetăţii şi caltatea lucrărilor făcute între 2000 şi 2008. Comisia n-a ajuns nici până azi la Râşnov, în schimb s-a întâmplat alt lucru spectaculos: casa de avocatură a ministrului de justiţie Predoiu a preluat cazul investitorului, declarând apel împotriva primăriei Râşnov.
Meciul se joacă, cu asociaţii ministrului contra instituţiilor statului. Iar un monument istoric de primă importanţă ameninţă să se transforme întrun bazar de obiecte pseudo-medievale şi “complex turistic”, sub patronajul unui operator privat şi blânda oblăduire a Ministerului Culturii şi a Direcţiei Patrimoniu Braşov. Se întâmplă în România, land of choice.