Am intrat puternic în vară şi, ca întotdeauna, viaţa publică din România dă în clocot. Trebuie să fie ceva straniu în atmosferă, de vreme ce au loc în noi asemenea prefaceri derutante: din abulici ne transformăm în ofensaţi, din iritabili în isterici şi din nesimţiţi în huligani.
E un pattern pe care-l puteţi verifica răsfoind presa ultimilor douăzeci de ani. Veţi fi surprinşi să constataţi câte lovituri sub centură, reorganizări şi rotaţii ale cadrelor s-au produs în sezonul estival. Acum, ca şi pe vremea comunismului, arătăm ca un popor de căpiaţi, obsedat, parcă, să-şi înfigă pumnale în burtă şi ace de croşetat în creier, doardoar ne bagă în seamă şi pe noi cineva. Cât de băgaţi în seamă suntem, se observă din tratamentul care ni se aplică până şi în organismele unde suntem membri cu drepturi depline. Neobişnuiţi cu stilul nostru în care se amestecă neobrăzarea grosolană (vezi cazul Adrian Severin), hoţia (modalităţile de cheltuire a banilor europeni, dar şi hoardele de picpocheţi români care "dijmuiesc" din greu în urbele din Vest), neruşinarea şi lipsa elementară de respect pentru celălalt, occidentalii ne-au pus ştampila de populaţie necivilizată şi necivilizabilă. Deşi ne-am angajat să mărşăluim în ritmul celorlalte ţări ale continentului, suntem obsedaţi de cum să le punem o piedică tovarăşilor de pluton, cum să-i călcăm pe bătături când sunt neatenţi, ba chiar cum să-i deposedăm de comodele lor încălţări.
Logica strâmbă pe care încercăm s-o impunem lumii n-a fost mai bine ilustrată, în ultimii ani, decât de neobrăzarea de dimensiuni continentale a lui Adrian Severin. Deşi prins cu raţa-n gură, continuă să-şi clameze cu lacrimi de crocodil inocenţa. A preferat în locul onoarei de a-şi da imediat demisia ruşinea de-a fi exilat în ultimele bănci ale Parlamentului European. Iar acum, de parc-am fi cu toţii handicapaţi, pretinde că englezii "se grăbeau" să-i bage cu forţa în buzunar banii "pentru consultanţă"! Mai mult, mirosise că e ceva putred, deoarece "nicio firmă din lume nu se grăbeşte să te plătească." Ceea ce înseamnă că dl. Severin a avut relaţii şi cu alte firme, de vreme ce le cunoaşte metehnele! Dar dacă bănuia că i se întinde o capcană, cum de-a căzut în ea?!
Refuzând conduita celorlalţi europarlamentari escroci, care au eliberat instantaneu scaunele pe care le murdăriseră, dl. Severin mizează pe memoria noastră scurtă. Citiţi şi minunaţi-vă: "Decizia Parlamentului European privind ridicarea imunităţii mele parlamentare este o decizie pe care o salut, întrucât deschide, după luni de ezitări şi acuzaţii nefondate, de demagogie şi minciună, calea anchetei asupra unei înscenări a cărei victimă, în loc să fie apărată, a fost executată public, fără respect pentru prezumţia de nevinovăţie sau dreptul la apărare. Am cerut mereu această anchetă şi este logic să o aştept cu încredere. Ridicarea imunităţii face posibilă cercetarea. Faptul că această cercetare abia acum urmează să înceapă, este în sine o dovadă că tot ceea ce s-a afirmat până acum este expresia unui justiţiarism rău şi mincinos. Din păcate, el nu m-a lovit doar pe mine, ci şi România care, prin mine, în ultimele luni, a pierdut importante poziţii de influenţă deloc uşor de recuperat. De aceea, bucuria multor români este absurdă."
De unde ştie dl Severin că suntem bucuroşi? Pe mine, unul, potlogăria domniei sale mă deprimă. Poate că aici, acasă, se vor găsi câţiva proşti creduli. Dar nu se va găsi nimeni la Bruxelles. Ceea ce dl. Severin ştie, de altfel, foarte bine. Dar miza lui nu e onoarea, ci banul. În toată această penibilă apologie, europarlamentarul are dreptate într-un singur punct: şi anume, că a fost victima unei înscenări. Da, jurnaliştii englezi i-au întins o capcană: voiau să-i dovedească lăcomia, ticăloşia şi disponibilitatea la corupţie. Demonstraţia le-a reuşit. Cât priveşte faptul că prin el e lovită şi România, nimic mai adevărat: o ţară care trimite astfel de oameni în instituţii importante ale Europei îşi binemerită soarta. Cei care l-au votat pe dl. Severin sunt complicii lui şi ei nu vor, într-adevăr, binele României. Drept dovadă, n-a ieşit nimeni să anunţe că retrage votul pentru un individ care s-a dovedit nedemn să-l trimiţi fie şi după ţigări, darmite să te reprezinte în capitala Europei.
Dar spre deosebire de votantul năuc, care nu ştie ce pierde, dl. Severin ştie ce câştigă: salarul enorm pe care, chiar cu dinţii scrâşniţi, casierul Parlamentului European continuă să i-l vireze lună de lună în cont. Din acest punct de vedere, dl. Severin are de ce să fie fericit: şi-a asigurat, prin tertipurile avocăţeşti pe care probabil le-a pregătit deja, încă doi-trei ani de tergiversări, expertize şi contra-expertize, contestaţii şi revocări, apeluri şi supraapeluri, nişte sume de bani la care românul de rând nici nu poate visa. Care va fi contribuţia d-lui Severin, în tot acest timp, la slujirea intereselor României? O spune singur: ega lă cu zero. El nu mai poate aduce servicii, ci numai şi numai deservicii. Calea normală ar fi fost să ceară singur suspendarea, renunţând şi la drepturile băneşti. Cum nu ne aflăm într-un scenariu de science-fiction (bun pentru occidentali, rizibil pe che iurile Dâmboviţei), dl. Severin îşi va încasa banii până la sfârşitul mandatului, indiferent de verdictul, la kalendele greceşti, al comisiei de anchetă.