Horia-Roman Patapievici: "Editura Curtea Veche (susţinută de Institutul Polonez) a demarat vastul proiect de a traduce integral în româneşte capodopera lui Leszek Kołakowski Principalele curente ale marxismului (3 volume: Fondatorii; Vârsta de Aur; Prăbuşirea)."
Zilele trecute a apărut în librării primul volum al trilogiei, admirabil tradus de un mare profesionist al traducerilor filozofice, profesorul Dragan Stoianovici (care semnează S. G. Drăgan). Volumul e entuziast prefaţat de Vladmir Tismăneanu („Filosoful Solidarităţii: laudatio pentru Leszek Kołakowski”) şi conţine Prefaţa din 1981, Noua Prefaţă din 2004 şi un indispensabil indice de nume şi materii.1) Cartea a fost scrisă în poloneză între 1968 şi 1976 şi publicată ca atare la Paris între 1976-1978. Traducerea engleză a apărut la Oxford University Press în 1978 (acum există o ediţie engleză întrun singur volum, perfect maniabil, apărută la W.W. Norton & Company în 2005, în 1283 de pagini). Traducerea franceză, apărută la Fayard, s-a oprit numai la primele două volume, deoarece „al treilea volum ar fi iritat în aşa măsură sensibilitatea stângii franceze, încât editorii s-au temut să rişte” (Leszek Kołakowski). Principalele curente ale marxismului a circulat în Polonia în samizdat şi a apărut legal în librării abia după 2000. La noi apare în 2009 şi sperăm să vedem în curând în librării şi devastatorul volum trei, care e atât de ofensator pentru rătăcirile stângii progresiste europene.
Ce fel de capodoperă este capodopera lui Kołakowski? Este o capodoperă de stil, una de erudiţie istorică şi una de gândire. Stilul lui Kołakowski trebuie gustat: este alert, viu, ironic, logic, persuasiv, plin de miez. Este casant fără adjectiv şi definitiv fără strădania formulei. E stilul eminamente ci vilizat al conversaţiei între oameni cultivaţi, în care fiecare ştie despre ce vorbeşte celălalt, nimeni nu se simte obligat să-şi dovedească ştiinţa şi fiecare înţelege fără iritare şi brutalităţi ce îl separă de celălalt. Kołakowski are talentul de nimici o idee fără a avea aerul că o face şi geniul politeţii care constă în a-ţi demonstra că te înşeli fără a te simţi ofensat ori atacat. Este în stilul său ceva fundamental civil: o politeţe netrucată şi lipsită de prefăcătorie, bazată pe un fond de neabătută intransigenţă a judecăţii. Lucru rar.
Principalele curente ale marxismului este şi o capodoperă de informaţie istorică. Tony Judt, în recenzia pe care a dedicat-o volumului cu ocazia publicării ediţiei Norton,2) spunea că i se pare cu totul improbabil ca lucrarea lui Kołakowski, cu imensa ei desfăşurare de informaţie istorică, să fie vreodată depăşită. „Cine va mai şti oare vreodată – ori va dori să mai ştie – cu o asemenea precizie de detaliu şi cu o asemenea subtilitate analitică toate amănuntele istoriei doctrinelor marxiste?”, se întreba Tony Judt. Ca informaţie istorică şi ca precizie în fixarea faptelor şi ideilor, cartea lui Kołakowski este un manual, în care datele sunt prezentate în aşa fel încât cititorul critic să poată fi de acord cu felul în care sunt prezentate chiar şi atunci când respinge interpretarea autorului. „Am făcut tot ce mi-a stat în putinţă să nu amestec expunerea şi comentariul, ci să-mi prezint propriilemi vederi în secţiuni separate, clar delimitate”, spune Kołakowski. Această carte este şi o capodoperă de gândire critică. Claritatea şi bunacredinţă cu care sunt expuse lipsa de claritate a marxismului şi dedalul pavat cu mine unipersonal al marxismelor ideologice sunt cu adevărat uimitoare şi trădează disciplina şi caritatea gânditorului catolic. După ce tu, cititor de rând, ai înţeles vag citind de unul singur vreun clasic al marxismului, te lămureşti şi asupra a ceea ce se poate înţelege, şi asupra a ceea ce nu se poate citindu-l pe Kołakowski. Este un ghid admirabil, în condiţiile în care autorul este, de fapt, un lichidator. Al treilea volum, Principalele curente ale marxismului. Prăbuşirea, e o capodoperă executorie. „Prăbuşirea” se încheie cu un eseu intitulat „Evoluţia marxismului de la moartea lui Stalin”, în care Kołakowski trece în revistă cu o peniţă acidă şi nebuniile cu mare ştaif ale unui Sartre, şi fervorile iresponsabile ale numeroşilor admiratori occidentali ai lui Mao. Capacitatea analitică excepţională a autorului face ca tonul său de necruţător dispreţ să pară nu o judecată din afară, ci glasul însuşi al raţiunii ultragiate; iar formulările sale executorii să ne apară, în frumuseţea lor, ca demnitatea restaurată a bietei fiinţe umane, atât de înfricoşător umilită de marxism şi marxisme.
1) Volumul Principalele curente ale marxismului: Fondatorii a fost lansat la ICR, luni 23 martie, în cadrul unei dezbateri dedicate lui Leszek Kołakowski, în prezenţa ambasadorului polonez în România, E.S. Wojciech Zajaczkowski, şi a directorului Institutului Polonez la Bucureşti, Jarosław Godun, sufletul prezenţei culturii poloneze în România şi responsabil de colaborarea cu Editura Curtea Veche în privinţa traducerii lui Kołakowski în româneşte. Ambasadorul polonez a adus cu el exemplarul său din samizdatul Kołakowski (Główne nurty marksizmu. Powstanie, rozwój, rozkład), un cărţoi cu coperte puţin mai mari de un format A5, tipărit mărunt şi înghesuit, citit şi răscitit, până la scămoşarea hârtiei. La data achiziţionării lui de pe piaţa neagră, costa 84% din chiria şi întreţinerea pe o lună a unui cetăţean polonez. „A fost cea mai dificilă decizie financiară pe care am luat-o în viaţă”, a spus ambasadorul polonez, cântărind meditativ în mâna sa dreaptă voluminosul samizdat. Toată istoria din anii ’80 a Poloniei, cu demnitatea ei, în care s-au recunoscut şi cei mai umiliţi, a arătat că astfel de sacrificii a meritat din plin să fie făcute. 2) „Goodbye to All That?”, New York Review of Books, 21 septembrie 2006.