Nu cred că trebuie să-ţi mai spun eu, drag cititor, a zecea şi a suta oară, că nu mai avem nimic sfânt. Asta ai constatat-o, fără îndoială, şi dumneata în ultimii ani, în care parcă tot ce mai ţinea cât de cât de decenţa şi normalitatea relaţiilor dintre oameni s-a ruinat rapid şi iremediabil. Pentru ca apocalipsa valorilor în care ne zbatem să devină posibilă, s-a procedat, cred eu, sistematic şi premeditat. S-a pus la cale, în ultimii ani, crima absolută împotriva vieţii spirituale româneşti.
Această crimă cu premeditare a fost pusă la cale de televiziuni şi de ziare, adică de ceea ce ar fi trebuit să fie a patra putere în stat, un fanion al democraţiei şi libertăţii cuvântului. În ultimii ani am asistat, ca principal fenomen al vieţii noastre naţionale, la pervertirea presei şi a televiziunilor. În loc ca ele să fie fabrici de informaţie şi de procesare a acesteia în spiritul adevărului şi al decenţei, ele au devenit suporturi pentru minciună, calomnie, defăimare, atacuri şi campanii purtate în spiritul relei credinţe şi-al relei voinţe, al transformării intenţionate a albului în negru şi-a negrului în alb. Fenomenul transformării aproape în întregime a presei "de calitate" în presă de partid, a asmuţirii sale împotriva adversarilor sub deviza reînnoită "totul pentru front, totul pentru victorie", a depăşit în gravitate chiar şi tabloidizarea presei, de care s-a vorbit în trecut atât de mult.
Şi fenomenul merge mai departe pe măsură ce ziarele se împuţinează, emisiunile de televiziune se radicalizează şi alegerile se apropie. Dispariţia locurilor în care, tradiţional, ziariştii îşi puteau exprima liber părerile, îngustarea şi radicalizarea rubricilor de opinie au dat naştere la fenomenul vinderii conştiinţelor, al aservirii punctelor de vedere ale ziariştilor politicii ziarului sau televiziunii care-i hrăneşte. Sclavi de presă au existat şi înainte, dar astăzi, cum au arătat-o limpede stenogramele lui Vîntu şi alte surse, fenomenul cunoaşte o extindere fără precedent, dincolo de orice limită a demnităţii umane. Cunoaştem cu toţii ce se petrece pe canale de televiziune renumite deja prin circul de maxim prost-gust reiterat la nesfârşit, în emisiuni unde se urlă, se spumegă, se înjură, se acuză fără cele mai neînsemnate argumente. Cunoaştem partide care şi-au asigurat fidelitatea acestor canale prin alianţe imunde. Ştim că nici cei mai importanţi oameni de cultură şi gânditori pe care încă-i mai avem printre noi nu scapă injuriilor celor mai incredibile. Asistăm neputincioşi la ştergerea graniţelor dintre competenţă şi incompetenţă, dintre adevăr şi minciună, dintre valoare şi pseudo-valoare. Presa de investigaţie, altădată eroică, a ajuns presă de delaţiune.
Pentru ca acest lucru să devină posibil, a fost nevoie mai întâi să se închidă gura intelectualilor. Niciodată anti-intelectualismul presei n-a fost mai puternic decât azi. Anul acesta au murit şapte scriitori importanţi, între care doi mari scriitori. N-a aflat nimeni. Aproape că nu mai există rubrici de cultură în ziare (iar unde există, ele sunt dedicate fenomenelor gen Lady Gaga). Bună parte dintre cei mai cunoscuţi intelectuali de la noi sunt puşi la colţ pe coji de nucă de ultimii agramaţi şi, profitându-se de pervertirea principiului libertăţii presei, sunt insultaţi zilnic, concertat, deliberat, cu scopul intimidării lor, al scoaterii lor de pe scena artistică sau politică. Acest proces e în curs de desfăşurare şi are o mare eficienţă. Puţini dintre ei îşi susţin încă părerile în mod public.
Peisajul vieţii noastre spirituale este în momentul acesta asemenea unui câmp de luptă în care nu mai există nici învinşi, nici învingători, ci numai cadavre. O otravă puternică îi afectează pe beligeranţi: radicalizarea ideologică la unii, ticăloşirea interesată la alţii, amândouă deodată la foarte mulţi. Ce speranţă de resurecţie să mai avem, când mulţi dintre cei tineri sunt încă şi mai amorali decât predecesorii lor?
Azi am citit o ştire pe care dă-mi voie, drag cititor, s-o consider un simbol al stării noastre actuale. Casa memorială a lui Mihai Eminescu din Ipoteşti a fost jefuită, ani în şir, de obiecte de patrimoniu în valoare de 20.000 de euro. Bijuterii şi alte obiecte preţioase au fost înlocuite cu falsuri. Obiecte care-au aparţinut poetului au dispărut. Oricine-ai fi, de orice parte a baricadei politice te-ai afla, nu mă-ndoiesc că această ştire te-a umplut de deznădejde. Ea arată unde am ajuns şi de ce suntem în stare.