Faptul că echipa Boc a câştigat recentele alegeri din cadrul PDL în faţa echipei Blaga este foarte semnificativ şi poate fi un subiect de analiză politică serioasă. Presa românească e însă azi pe un trend "literar" mai curând decât de adecvare jurnalistică.
În loc să-ncerce să-nţeleagă ceva şi să comunice normal cu cititorul, după modelul ziarelor de calitate occidentale, jurnalistul român tipic se-mpotmoleşte-n pamflet, în pitoresc, în satiră groasă, în caricatură, de parcă acestea ar putea vreodată înlocui adevărul. Este motivul pentru care la noi nu sunt nici polemici adevărate (ce să răspunzi cuiva care îţi face un portret cu nasul şi urechile exagerate?), nici discuţii de idei. Rareori am văzut articole sau reacţii pe forumuri care să treacă de atât de banalizatul, atât de ineficientul, deja, "ba pe-a mă-ti". Suntem toţi deosebit de talentaţi când cotcodăcim în banca din spate, dar scoşi la lecţie rămânem muţi ca o lebădă.
Faptul că Boc şi nu Blaga a câştigat alegerile în PDL arată că preşedintele Băsescu nu a scăpat partidul din mână, cum au fost atâtea speculaţii, şi că se poate folosi mai departe de această unealtă dacă nu foarte eficientă, măcar foarte docilă. Ca om politic - şi adversarii lui, mereu înfrânţi, o ştiu pe propria piele – Băsescu e periculos şi cu mâinile goale, cu atât mai mult când are, încă, o armă la dispoziţie. Eliberat de nevoia de a-şi mai asigura încă un mandat, preşedintele se va concentra de-acum să-şi apere viitorul politic în parlament, în şi prin PDL. Faptul că fidelii săi şi nu oponenţii au câştigat arată un început de revenire şi pentru Traian Băsescu.
De asemenea, victoria lui Boc în alegeri este şi consecinţa unor prime semne de revenire economică. Acest fapt nu poate fi subestimat. Dreapta românească, reprezentată în acest moment exclusiv de partidele de la putere, şi-a asumat guvernarea într-un moment catastrofal economic, asumându-şi, o dată cu acest fapt, şi riscul unei catastrofe politice majore. Se cunosc – le-am suferit în propriile noastre buzunare – sacrificiile care, insuficient negociate cu populaţia şi uneori de o duritate excesivă, neau fost impuse de executiv. Personal, nu am fost de acord cu ele, şi mai ales cu uriaşa, excesiva taxă pe valoarea adăugată. Totuşi, deşi pericolul e departe de a fi trecut, realitatea e că măsurile luate par să fi funcţionat.
Dacă acest trend ascendent va continua şi omul de rând va simţi ieşirea treptată din recesiune şi din criză, am putea asista la o răsturnare spectaculoasă în opţiunile sale de vot. A fost absolut firesc ca populaţia să fi amendat agresiunea fiscală a guvernelor Boc prin refugierea în opoziţia stângistă. Dar dacă strategia guvernului va da roade, acest curent s-ar putea inversa în scurtă vreme. Sondajele sunt încă în favoarea USL, dar arată în acelaşi timp o scădere a acestora în opţiuni şi o creştere a celor de la guvernare. Căderea USL sub cincizeci la sută, o arată toţi analiştii, înseamnă o înfrângere mai mult ca sigură a stângii în alegerile viitoare.
Un semn de asemenea pozitiv pentru PDL este că Emil Boc nu a ieşit totuşi atât de compromis din multiplele sale guvernări ca să poată folosi azi drept acarul Păun. Deşi fermitatea sa maniacală a adus veniturile oamenilor la jumătate, totuşi el nu concentrează ura şi furia acestora. El şi-a păstrat imaginea de ardelean serios şi incoruptibil, diferit de politicianul român tipic. Dacă măsurile lui de austeritate vor duce la ieşirea din criză şi la o cât de mică sporire a nivelului de trai, n-ar trebui să ne mirăm când Boc va fi privit curând ca un fel de erou. Este motivul pentru care el rămâne la guvernare. Dintr-un ţap ispăşitor aproape sigur, Boc ar putea deveni un atu pentru PDL în alergerile din 2012. Totul depinde însă de trendul economic al României.
Un alt semn al începutului de dezmeticire al unui partid până mai ieri în degringoladă este lista vicepreşedinţilor PDL aleşi săptămâna trecută. Pe ea figurează câteva dintre numele reformiştilor, între care Monica Macovei şi Sever Voinescu, ceea ce dă un plus de credibilitate acestui partid în ochii alegătorilor, care nu mai întâlnesc aici numele dubioase de care se lega până de curând imaginea PNL (o excepţie rămâne controversata Elena Udrea).
Trăgând linie şi adunând, şi adăugându-l aici şi pe Theodor Baconski, cea mai valoroasă achiziţie a PDL din ultimul timp, partidul de la guvernare începe să se redreseze şi, printr-o politică corectă, are şanse să răstoarne calculele pripite ale stângii.