Cabinetul Ponta a atins recordul de a fi remaniat încă înainte de învestirea în Parlament, iar unii comentatori pe acela al standardelor duble: ieri erau revoluţionari pentru etică şi dreptate, acuma stau în echer faţă de incompatibilitatea la pătrat suită în poziţii ministeriale.
Vezi lipsa de reacţie a ONG liberale la numirea d-lui Alistar, care ameninţa să decredibilize sectorul. Nici după ce Ponta l-a retras nu avem încă o poziţie din partea celor care altădată ne îngropau în comunicate la vreo speculaţie aiurea a vreunui oficial. Sau tăcerea asurzitoare a sindicatelor din educaţie, ce organizau kompromate de presă cu bacaulaureatul francez al lui Funeriu (tip cu doctorat în străinătate), dar n-au vreo problemă cu minciunile agramate ale rectoriţei pe puncte Dumitrescu. Nu de alta, dar jumate din establishment le practică şi ei în CV.
Funeriu da, era un corp străin şi la adresa lui mizeriile erau binevenite. În schimb patroana tiparniţei trans-partinice Cantemir e ok, la ea în ogradă legitimându-se întru profesorat tot spectrul, de la Elena Udrea şi William Brânză, la Rodica Stănoiu, Corlăţean şi Alina Gorghiu. Reiese că şi rectorul Marga, altfel plin de opinii veninoase contra altora, e mândru să servească lângă colega Dumitrescu.
Trecem peste cazul Mircea Diaconu, actor mărunt de roluri Mr. Goofy, dar cu ego de Laurence Olivier, caz nu penal, ci mai curând balcanic în sens Kusturica: ca şef de instituţie publică nu doar îţi angajezi nevasta, dar te bagi şi în comisia de concurs ca să eviţi vreun accident.
Sau pe dl. Corlăţean însuşi, pus la Justiţie deşi e doar luna de când zicea că dacă mentorul său, dl. Adrian Năstase, e achitat, atunci procurorul de caz trebuie arestat. Dacă ieşea diktatorul cu asta, toate asociaţiile Cuţu-Cuţu Democratic erau acum legate cu jartiera de gardul Cotroceniului. Aşa, CSM, d-na Pivniceru, soţii Costiniu şi anturajul ne lasă cu ochii în soare: ştiu ei că dl. Corlăţean e băiat bun. (Motiv pentru care d-na Dumitrescu i-a şi făcut la Cantemir centru de cercetare bine garnisit financiar)
Chestia cu adevărat fascinantă mi se pare însă aducerea d-lui Lucian Isar, tânăr lup financiar, fost vice-preşedinte de bancă, cu studii în Vest pe bune, nu ca d-na Dumitrescu & comp, rejectat oarecum abuziv din sistem în 2009 de către grupul – cabala, ar zice unii – ce conduce sistemul bancar, pentru atacul speculativ pe leu. Dacă există azi vreun ministru de nivel profesional occidental, acela e de departe dl. Isar. Ar putea lucra oricând în City-ul londonez.
Sunt în infimă minoritate – şi o să mă bată lumea cu ouă – dacă spun că, în opinia mea, dl. Isar n-a făcut nimic imoral atunci; că speculaţia financiară e normală şi, pe termen lung, creatoare de valoare socială; iar criza economică are cauze amestecate, cu statul şi sindicatele cel puţin la fel vinovate ca piaţa. Deci eu sunt ok cu prezenţa d-lui Isar, dacă el poate coabita în guvern cu dl. Florin Georgescu, cel care i-a frânt cariera.
Suspectă e însă liniştea din clubul El Comandante, Piaţa Universităţii, centralele sindicale etc, unde acum ar trebui să fiarbă indignarea revoltaţilor dezamăgiţi de revoluţia morală Ponta-Antonescu, care au inclus în guvern chiar pe reprezentantul inamicului: cel mai fain exponent al lui 1% pe care l-am avut vreodată ca ministru.