Biruinţa stângii în viitoarele alegeri este dată ca certă. Institutele de sondaje se întrec în a găsi un scor, care e îngrijorător de mare. Unii vorbesc de 60%, alţii chiar de 70%.
E firesc ca după o guvernare de dreapta, cel puţin la nivel declarativ, pe fondul unei recesiuni teribile, care a schimbat întreaga lume, stânga să iasă câştigătoare. Victoria recentă a socialistului François Hollande, în faţa lui Nikolas Sarkozy, se înscrie în acelaşi trend european. E normal ca, după o guvernare nepopulară, speranţele oamenilor să se îndrepte spre celălalt pol de putere, stânga. Altceva mă îngrijorează şi ar trebui să-i îngrijoreze şi pe liderii USL - scorul astronomic cu care sunt validaţi de unele sondaje de opinie cu care suntem bombardaţi în ultima perioadă. Un nivel care devine periculos, mai ales prin marea aşteptare pe care o are populaţia!
Nu sunt sociolog, am doar câteva lecturi în domeniu, dar unele aspecte îmi rămân neclare. E clar şi aproape tradiţional ca românii să prefere un vot negativ decât unul pozitiv. Aşa au votat în 1996, aşa au votat în 2000, dar şi în 2004! Nemulţumirile şi bâlbâielile vor fi decontate de PDL, partid care a devenit paratrăsnetul nemulţumirilor populare în plină criză economică!
Ce se întâmplă cu dreapta? Pentru că scorul prea mare după opinia mea al USL-ului produce un dezechilibru păgubos democraţiei noastre. Ştiu, sau cel puţin aşa demonstrează unii specialişti mai pricepuţi, că electoratul migrează rapid şi mai ales că, în ţara noastră, noţiunile de "dreapta" şi "stânga" sunt simple etichete. Dar nu pricep în ruptul capului unde s-a ascuns incipientul electorat de dreapta. Unde s-au volatilizat cifrele CDR-ului din 1996 sau scorul Alianţei DA din 2004? Dreapta sau centru-dreapta, pentru a fi cât mai corecţi, a avut şi ea talibanii săi, mulţi dintre ei coagulaţi până în 1996 în jurul PNŢCD, ulterior în jurul PDL.
O reconstrucţie a dreptei este imperios necesară, o spun mulţi dintre cei care ştiu cu ce se mănâncă politica . O hegemonie a stângii este periculoasă.
Evident, prima opţiune a renaşterii dreptei pleacă de la PDL. Singurul avantaj al democrat-liberalilor în Opoziţie este acela că se pot debarasa acum de oportunişti, traseişti, de fripturişti şi de zgura acumulată la guvernare. O alta despre care vorbesc din ce în ce mai mulţi politologi ar fi o mişcare independentă a lui Mihai Răzvan Ungureanu, care, la un moment dat, s-ar putea plia cu PDL-ul. Sau, de ce nu, o Alianţă DA pe invers, ceea ce încearcă acum unii din strategii Partidului Naţional Liberal. Iar în această privinţă, transferul "bombă" al lui Sorin Frunzăverde de la PDL la liberali nu mai pare atât de spectaculos. Desfiinţarea USL nu este atât de îndepărtată, iar unii liberali au înţeles că unica lor şansă este tot dreapta, nu o coabitare păguboasă şi împotriva naturii cu PSD-ul. E cumplit ca unii liberali autentici să fie astăzi în alianţă cu Ion Iliescu sau alţi corifei socialişti care le vandalizau sediul la mineriadele de tristă amintire de la începutul anilor '90.
Cum, necum, din "bube şi mucegai", vorba poetului, dreapta trebuie să renască. Nu e o opţiune personală, ci în avantajul României!