Câte parale face însăilarea politico-televizistică numită USL se vede şi de pe lună. Pe când îi unea doar neputincioasa, dar persistenta ură faţă de Traian Băsescu, minciunile aveau coerenţă, dezinformările aplomb şi mârlănia relief.
Câtă vreme s-au rezumat la invective şi la mizerii aruncate peste gard, lucrurile au mers strună. De-o vreme, fabrica de josnicii s-a cam defectat. Oricâtă presiune dictatorială pune Antonescu pe liberali, oricâte ordine de front dă Ponta şi oricât de parşiv acţionează Voiculescu, coabitarea "politică" arată jalnic. Situaţia îmi aminteşte de celălalt experiment avortat, "Proiectul Johannis", în care străluceau doi dintre cruciaţii stângişti de azi. Şi atunci păreau să aibă ţara în buzunarul de la vestă. N-a fost nevoie decât de câteva secunde pentru ca totul să se năruie, transformându-se în fum, cu Johannis cu tot. Chiar: mai ştie cineva cum se descurcă gospodarul-minune după ce robinetul fondurilor alocate Sibiului-oraş-cultural-european s-a închis?
Avizi de senzaţional şi vulgaritate, mulţi români continuă să aplaude ghionturile şi mârlăniile născocite de cele trei minţi din fruntea amalgamului de veleitarism, neputinţă şi resentiment numit USL. Incapabili să propună cea mai firavă idee privind viitorul României, şeful Ponta, adjutantul Antonescu şi servantul Voiculescu joacă rolul morfinei într-o boală terminală: nu vindecă, dar amorţeşte. În împestriţarea de orgolii bolnave, resentiment şi iluzie autodevoratoare, singura trupă de asalt egală cu sine e alcătuită de mercenarii de la Antena 3. Entitatea televizistică funcţionează ca un partid disciplinat, capabil să transmită, douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru, un mesaj coerent. Coerent, adică plin de ură, împănat cu minciuni, secretând venin în cantităţi industriale şi făcând tabula rasa din logică şi decenţă. Rău au mai ajuns românii dacă acceptă să-şi piardă fie şi un minut din viaţa lor irepetabilă căscând gura la elucubraţiile produse pe bandă rulantă de Grecu, Badea, Tudor şi jurnalistul-somnifer Gâdea. Placa s-a tocit însă demult, efectul dezinformării e tot mai pipernicit, mojicia tot mai peltică - şi nici lefurile se pare că nu mai au în coadă zerorurile de altădat'. Dar mercenarii rămân neclintiţi la datorie.
Echipa de zgomote a turnătorului Felix se dovedeşte astfel net superioară, prin disciplina acţiunii, zmuciturilor incoerente din interiorul USL. Când Ponta nu minte de îngheaţă apele, sigur o ia pe arătură Antonescu, iar când nu vorbeşte în dodii Felix, tarlaua freamătă de gemetele lui Fenechiu, de frustrările pedestrimii ameninţată să rămână fără "coledzi". USL-ul se duce la vale pentru că autiştii de la vârf n-au înţeles că în provincie se fură altfel decât la Bucureşti. În provincie se fură în cârdăşie transpartinică şi transideologică. Liderii adevăraţi sunt alţii decât cei puşi pe liste de clarvăzătorii de la centru. După douăzeci de ani de exerciţiu cleptomanic naţional, Bucureştiul a pierdut monopolul furtişagurilor pe scară mare. Strategiile uslaşilor de la vârf nu se potrivesc deloc cu interesele acute, vitale, profunde ale ştăbimii din teritoriu. Surzi şi orbi, Ponta şi Antonescu nu par să fie conştienţi de forţa bumerangului care deocamdată se manifestă prin vociferări şi proteste, dar foarte curând se va exprima în opoziţia făţişă a baronilor înjunghiaţi.
Cine câştigă, cine pierde din acest bâlci al înfrăţirii patriotice? De câştigat, ca întotdeauna, câştigă pesedeii. Adânc implantaţi în teritoriu -afirm cu tărie că ţara se află, la nivel de administraţie, şi mai ales în zonele unde se manipulează bani, în mâinile neocomuniştilor convertiţi la aşa-zisa social-democraţie -, pesedeii i-au luat ostateci pe liberali pentru a se curăţa de jeg şi rugină. Cum memoria colectivă nu e, la noi, o valoare pe care să mizăm, să nu ne mire că după- amiaza în care nimeni nu va mai bate în geamul lui Antonescu pentru a-l trezi nu e prea îndepărtată.
Folosindu-şi partidul catodic, Felix Voiculescu va şti, la rându-i, să şantajeze şi să manevreze în aşa fel încât chiar dacă averea n-o să-i mai crească în ritmul de până acum, tot n-o să moară sărac. La câte materiale compromiţătoare sunt stocate în laboratoarele de dezinformare ale partidului-antenă, se vor găsi, indiferent de configurarea viitoarelor parlamente şi guverne, suficienţi "binevoitori" care să pună umărul ba la o privatizare barosană, ba la un contract gras, ba la o afacere scoasă din pălăriile de iluzonişti ale politicienilor români. Nu de alta, dar oameni precum Felix sunt capabili în orice moment să facă "oferte ce nu pot fi refuzate..." Faptul că şi de USL, ca de anterioarele construcţii politice postdecembriste, de la Patrulaterul Roşu la Convenţia Democratică şi la Alianţa Dreptate şi Adevăr, se va alege praful şi pulberea nu este în întregime imputabil corifeilor Ponta- Antonescu-Voiculescu. Ei nu sunt decât întâmplătoarele ilustrări ale axiomei că viaţa politică din România trebuie să strălucească mereu prin incompetenţă, rea-credinţă şi lăcomie incomensurabile. Meritul lor e că, deocamdată, nu au rivali nici în veleitarism, nici în minciună, nici în prostie.