În urmă cu două zile, aflându-mă într-un studio de televiziune, am observat indignarea crescândă a altor invitaţi faţă de mini manifestaţia câtorva cetăţeni îndreptată împotriva preşedintelui Băsescu şi a susţinătorilor săi populari din Europa, mini manifestaţie în curs de desfăşurare în faţa restaurantului bucureştean în care politicienii participanţi la congresul popularilor urmau să se întâlnească.
Indignarea a fost însoţită de sugerarea implicării unor partide politice, de un fel de discurs consacrat civilităţii în politică şi mai ales subliniera răului enorm pe care românii l-ar face atunci când huiduie în loc să aplaude apariţia acestor simandicoase feţe. Desigur, pentru partidele ce aparţin mişcării populare, pentru acele partide care fac parte din Internaţionala Creştin Democrată, întrunirea la Bucureşti a atâtor lideri europeni de dreapta reprezintă un deosebit de important moment politic, dar mai ales un senzaţional argument electoral. Vizibilitatea internaţională a acestor partide este astfel consolidată, dar din nefericire pentru candidaţii Alianţei România Dreaptă sau pentru cei ai Uniuni Democrate a Maghiarilor din România, la inceptul lunii decembrie, în România, nu vor vota nici doamna Merkel, nici doamna Reding, nici domnul Barroso. Pe de altă parte atitudinea destul de clar partizană pe care unii lideri politici din gruparea mai sus menţionată au avut-o în timpul crizei din această vară, i-a făcut pe foarte mulţi români (vă amintesc că este vorba despre 7 milioane şi jumătate) să se îndoiască în general de imparţialitatea şi caracterul suprapartinic al punctelor de vedere în acel context exprimate. România este în campanie electorală, iar prezenţa acestor respectabile personaje la Bucureşti face parte din această campanie electorală tot aşa cum prezenţa grupului de europarlamentari liberali în acelaşi timp în acelaşi oraş nu este nimic altceva decât rezultatul aceleaşi realităţi. Este un lucru însă care trebuie precizat cu fermitate, românii nu sunt euro- sceptici, românii au fost şi continuă să fie unul dintre popoarele europene pentru care aderarea la Uniunea Europeană reprezintă un adevărat vis împlinit. Desigur rezerve politice faţă de atitudinea şi comportamentul unuia sau altuia dintre decidenţii politici europeni pot exista şi este cât se poate de firesc şi cât se poate de democratic ca aceste rezerve să se manifeste. Aceasta nu înseamnă însă, aşa cum sugerează unii, ostilitate faţă de Uniunea Europeană sau faţă de structurile fundamentale ale acesteia. Nu trebuie însă scăpată din vedere o altă realitate vizibilă a zilelor noastre, de-a lungul şi de-a latul Europei. Ostilitate faţă de politica de austeritate, al cărei principal promotor a fost şi rămâne în continuare Angela Merkel, este în creştere, iar România nu face în niciun fel excepţie. Românii nu sunt euro-sceptici, românii au fost şi continuă să fie unul dintre popoarele europene pentru care aderarea la Uniunea Europeană reprezintă un adevărat vis împlinit