Unul din modelele pe care le-am avut în minte alc?tuind „Lumea secret? a nomenclaturii” a fost volumul „Albumul rus” al filozofului politic liberal canadian Michael Ignatieff (prin?ul Ignatieff, al c?rui bunic a fost ultimul ministru de Externe al ?arului Nikolai II).
La fel, am fost impresionat de cartea „Reflec?ii din Praga” de Ivan Margolius, fiul unuia dintre cei spânzura?i în toamna anului 1952 în urma monstruoasei înscen?ri antisemite cunoscute sub numele de procesul Slansky, ?i al Hedei Margolius-Kovaly, ea îns??i autoarea unei extraordinare c?r?i de amintiri intitulate „Sub o stea nemiloas?”. Între timp, în vara lui 2012, am citit cartea de amintiri a doamnei Dorli Blaga despre tat?l ei (dar, nu mai pu?in, despre acel caz, probabil unic, de comunist român onest, inteligent ?i demn care a fost Tudor Bugnariu). ?in foarte mult la Dorli Blaga, am citit cartea cu pasiune ?i m? bucur c? volumul meu apare în aceea?i colec?ie. Sunt sincer fericit ?i onorat. Ca ?i p?rin?ii mei, Tudor Bugnariu a fost un interna?ionalist autentic. Asemeni lor, a aderat la PCR din ra?iuni morale ?i intelectuale în timpuri când aceast? adeziune te putea costa libertatea. Era un antifascist neînduplecat. Detesta oportunismul ?i parvenitismul. Îi repugna orice form? de ?ovinism. Au apar?inut, Bugnariu, ai mei, sora mamei, Cristina Luca, mul?i din prietenii ?i prietenele lor, unei genera?ii care s-a autodistrus. Scria cândva Manes Sperber: „suntem cimitirele ambulante ale prietenilor no?tri asasina?i”. Tudor Bugnariu credea c? adev?rul trebuie rostit pân? la cap?t, „oricât de trist ar fi”. Vreau s? sper c? aceast? carte merge pe un astfel de drum, cel al rostirii adev?rului f?r? menajamente ?i f?r? vreo agend? ascuns?. Pentru c?, dac? nu vorbim noi, cei care am v?zut lucrurile din interior, am cunoscut acea lume a?a cum era ea, cu tenebre, cu coridoare secrete, un labirint al duplicit??ilor solemn-principiale ?i fals-surâz?toare, cu dogme asfixiante, cu prietenii abandonate ?i, vai, câte loialit??i tr?date, dac? nu vorbim noi, a?adar, cine va mai depune m?rturie? Am fost adeseori întrebat dac? nu m? epuizeaz? aceast? continu? rememorare a trecutului. Unii se întreab? ?i m? întreab? dac? m? pot raporta cu obiectivitate la subiecte care, volens nolens, m? implic? emo?ional. Sunt ?i unii care cred c? prin simpla pomenire a angajamentelor p?tima?e ale p?rin?ilor risc?m s? comitem un impardonabil sacrilegiu. Nu încape îndoial? c? au existat grade diferite de responsabilitate. Între tat?l meu, de pild?, ?i marii bonzi ai propagandei (Iosif Chi?inevschi, Leonte R?utu, Dumitru Popescu, Ion Iliescu, Paul Niculescu-Mizil) a existat o enorm? distan?? de statut în nomenclatur?. Asumarea trecutului, inclusiv recunoa?terea responsabilit??ilor politice ale unor oameni apropia?i, este întotdeauna o opera?iune dificil? din punct de vedere psihologic. Nu e u?or s? faci distinc?ia între familia biologic? ?i cea politic?. Dar a nu recunoa?te lucruri ce ?in de ordinea eviden?ei, a idealiza ni?te oameni numai pentru c? s-a întâmplat s?-?i fie rude ori cuno?tin?e apropiate, situa?ii în care vor fi fost cât se poate de normali, ori chiar tandri ?i genero?i, ignorând rolul lor în mi?c?rile totalitare (mai important ori mai pu?in important, acest lucru îl evalueaz? istoricii) ?ine de un subiectivism incurabil. Pentru cei care cred în responsabilitate, datoria m?rturisirii const? în asumarea adev?rului ?i în definirea liber? a propriei identit??i.